Poezie
Ion și ispita - autor Aurora Luchian
Pamflet
2 min lectură·
Mediu
"Nu te mai boldi, Ioane,
Astea sunt dintre Satane!"
Așa-l sfătuia Maria,
Tot pufnind, prășindu-și via.
.
Au venit fătuci în sat,
Parcă cerul a vărsat
Busturi false și picioare,
De stau moșii ca-n vizoare!
.
Ion e câș de prostit!
Șade în baston proptit
Și uită gura căscată,
N-a văzut așa bucată!
.
Lungă, subțire, golașă...
Bărbăția, o vrăjmașă,
Se răscoală și-l agită.
Maria e o pârlită!
.
Astea-s Sfinte, da, minuni!
Rumene ca niște pâini,
De la soare și solare,
Ion cade în visare.
.
Trei cozi dârze, de la sapă,
L-au pocnit! Maria-fată,
Era mult mai arătoasă,
Fecioară, grasă, frumoasă.
.
-Mă, Ioane, te zgâiești
La ispitele lumești?
Satană cu fustă care
Parcă nici n-ar fi. Ori n-are?
.
Ion cu degetu-n nas,
A rămas brusc, fără glas!
Nu de la sapa primită,
De la una dezgolită!
.
Orbirea vrea să-l doboare,
Sau moartea îi dă târcoale?
O ispită tatuată,
Avea buza cam umflată.
.
Ion, să-i aducă gheață.
Maria, o cotoroanță,
Se-nchină ca la icoane,
-Are în bot, silicoane!
.
Ce gheață vrei să îi dai?
Tu nici frigider nu ai!
Nici izmene n-ai pe tine,
Și precis, zile puține!
.
Oftează Ion. "Nebuna,
Vipera și mătrăguna,
E cu ochii doar pe mine
Și nimic nu îi convine!
.
Că n-am dinți, că sunt olog,
Că tușesc, sunt hodorog:
Când mănânc mai dau pe mine,
Și mă linge orice câine.
.
Că tremur, strănut, icnesc,
Uit, noaptea mă zvârcolesc,
Și că miros a țigară...
Măriuca mă omoară!"
.
Plecă Ion mânios,
Și pășind țanțoș, zelos,
Se împiedică și cade,
Și văzu ce nu se cade!
.
Pe sub poala ce nu-i poală,
Vede-n "Rai, grădina goală",
Cum n-a mai văzut vreodat',
De uimit făcu infarct!
.
Maria plânge: - Ioane,
Eu ți-am zis că sunt Satane,
Ce-au venit din iad, se știe,
Să mă lase-n văduvie!
.......................................
Ispitit de nu era,
Bietul Ion, mai trăia!
001.223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 319
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 87
- Actualizat