Poezie
Soarele în pijamale - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Colo, hăt, cât mai departe,
Unde zările se culcă,
Covrigite pe o parte;
Soarele călduț tot urcă,
Doar că a uitat să-și lase,
Pijamalele lucioase.
.
Florile de prin grădină,
Văzându-l s-au înroșit.
Au privit spre rădăcină,
Până când s-au ofilit,
De jenă și indignare:
"Să te plimbi în pijamale?!"
.
Printre buruieni, pitite,
Furnicile cum strângeau
Boabe mici, sunt uluite,
Și în taină șușoteau
Că ar fi mahmur don' Soare,
"Cum să iasă-n pijamale?!"
.
Broscuțele cântătoare,
Þopăind în lacul lor,
Salutând pe mândrul soare,
Au strigat mirate-n cor:
Cum, să fii încinsul soare,
Să mai porți și pijamale?!"
.
Soarele prinzând din zvonuri,
Se pipăie alarmat.
Pijamalele-n carouri,
Sunt pe el, și rușinat,
După nori s-a pitulat,
Și grăbit s-a dezbrăcat!
.
Să nu vă mire deloc,
Că de-o vreme-i bosumflat
Și că arde ca un foc.
Când se purta îmbrăcat,
Nu frigea atât de tare,
Căci era în pijamale!
001.461
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat