Poezie
Capra cu trei iezi - autor Aurora Luchian
Adaptare în versuri după povestea cu același nume de Ion Creangă
3 min lectură·
Mediu
Cică a fost o căpriță,
Ce pe iezi îi sfătuia,
Cum să se comporte dânșii,
Când de-acasă va pleca.
---------------------------------
Ea avea trei iezișori,
Unul mic, doi mărișori,
Dar obraznici, nu-i de șagă,
Mi-a povestit Ion Creangă!
.
Odată, mama-sfătoasă,
Vrând să plece de acasă,
Le-a zis să se joace-n tindă
Și ușa să n-o deschidă.
.
Să recunoască de-i ea,
Un cântecel va cânta,
Când s-o-ntoarce bucuroasă,
Cu bunătăți pentru masă.
.
Însă un lup dușmănos,
Chiar cumătru', flămângios,
Asculta la colțul casei,
Și cântu' îl învățase.
.
Când căprița a plecat,
El se puse pe cântat;
Însă iezii și-au dat seama,
Că nu-i duios ca și mama.
.
Vocea-i suna răgușit.
El limba și-a ascuțit,
La un maestru-fierar
Și nu a fost în zadar!
.
Cu glasul pițigăiat,
"Trei iezi..." dulce, a cântat,
Iar ieduțul cel mai mare,
I-a deschis ușa. Stupoare!
.
Iedul cel mic, speriat,
Sus, în horn, s-a furișat.
Mijlociul, zăpăcit,
Sub chersin a nimerit!
.
Lupul hain, hămesit,
Pe cel mare l-a-nghițit;
Îmbuibat și mulțumit,
Pe chersin s-a odihnit.
.
Dar deodat' a strănutat!
Iedul, să intre-n păcat:
-Să ne trăiești sănătos!
-A, ghiduș, aici mi-ai fost?
.
De ureche mi l-a tras,
(Nu vă spun ce a rămas!)
Se mai învârti un pic,
Dar nu găsi iedul-mic.
.
Ca să facă râs de casă,
Și caprei, inimă-arsă,
Pereții, el a pictat
Cu sânge sacrificat.
.
Capetele în fereastră,
Când vine capra, acasă,
Să creadă ea, împăcată,
Cum cu drag, iezii, așteaptă.
.
Ieduțul ce a scăpat,
Era tare speriat;
Ușa grabnic a-ncuiat,
Și pe plâns s-a apucat.
.
Ajungând capra-acasă,
Cu hrană multă, gustoasă;
Când văzu nenorocirea,
Aproape să-și piardă firea!
.
Mezinul îi povesti:
Cum plecă, nașul veni,
Și-i deschise iedul mare,
Iar apoi, jale, oroare!
.
Capra s-a mai liniștit,
Și un plan a ticluit,
Pe lup să-l căpătuiască,
Durerea să-și potolească.
.
Hrană multă a gătit,
O groapă a pregătit,
Cu jar mult și cu surcele,
Lupul să cadă pe ele.
.
Deasupra o rogojină,
Scăunel din ceară fină;
Când ceara se va topi,
Lupu-n ea o nimeri!
.
Apoi o porni prin crâng,
Să-l poftească pe nătâng.
Îl găsi. (Ce i-a rânjit!)
Și-i spuse ce a pățit.
.
Lupul, fals-îndurerat,
Pe capră a consolat
Și-o urmă tare spășit
La praznicul pregătit.
.
Cum era pus pe mâncat,
Simți foc și, speriat,
A-ncercat să se ridice,
Dar în groapă nimerise.
.
-Aoleuuu, cumătra mea,
Scoate-mă, nu mă lăsa!
Că mă arde jar fierbinte,
Ustură, m-a scos din minte!
.
-Acum simți și tu, vezi bine,
Cum arde inima-n mine,
Că mi-ai mâncat copilașii,
Nu așa se poartă nașii!
.
Apoi capra a cărat,
Tot ce-n mână i-a picat:
Crengi, o piatră, bolovan...
Și-l îngropă pe dușman.
.
-"Crapă", iată-s împăcată,
Eu sunt capra răzbunată!
Caprele s-au bucurat,
Căci de dușman au scăpat!
003.812
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 472
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 134
- Actualizat