Poezie
Greierul Ilie - Spitalizarea - (I) - autor Aurora Luchian
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Greierul vestit Ilie,
E caz de infirmerie.
Are o durere mare,
Și la mâini și la picioare.
Are frisoane și zace
Prin fânețe și răstoace;
Stă pe burtă, când pe spate,
Suspinând că nu mai poate!
Pe-o lăcustă cam senilă,
O lovise brusc o milă,
Și îi spuse cu răbdare,
Că el are vindecare.
Și-i vorbi despre furnici,
De dușmance. Ce să zici?
A-ncrețit fruntea ușor,
-Nu mă duc, chit c-o să mor!
Ca un fulger e pătruns
De la tălpi și până sus!
Cade în genunchi deodată,
Lăcusta e speriată.
-Lasă mândria, Ilie,
Căci furnica, leacuri, știe!
Doar nu vrei să mori așa,
Vara cine ne-o cânta?
Și s-a dus puțin jenat...
Furnica l-a consultat,
Doamne, pe niște saltele,
Moi, să te îngropi în ele!
Trei surori în preajma lui,
Doctorița și un pui,
Ce ținea o trusă mică,
Instrumente de furnică!
Consultându-l cu migală,
I-au spus fără de sfială:
-Ești bolnav, dar boala este
De la mers și nu-i poveste!
Febră la mușchi, ești slăbit,
Mâinile ți-au amorțit
Pe vioară și arcuș,
Te voi vindeca acuș!
Șezi întins frumos, în pat,
E pufos și e curat;
Și vei sta un timp la noi,
Până vei fi iar vioi.
Ehei, câtă desfătare,
La furnică patu-i moale!
Internat și îngrijit,
Acum cântă fericit!
Dar ceva-l neliniștește,
Că-i dator și chibzuiește:
"Cum să car eu, un bob mare,
Plata de spitalizare?"
001.068
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 230
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat