Poezie
Judecata cocoșului - Poveste în rime - autor Aurora Luchian
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Pe casă, în vârf de coș,
Cântă falnic un cocoș.
Creastă mândră, pintenat,
Cel mai frumușel bărbat!
*
Ușor, se face lumină,
Curtea este din nou plină,
Cu găinușe și pui,
Toate sub tutela lui!
*
Cocoșul, abil, zvonește,
Că o moțată lipsește.
Și parcă aseară, zău,
O văzu în cuibul său!
*
Întrebă printre puicuțe,
Care ciuguleau grăunțe,
Pe găini, cocoșii mici:
-Moțata nu e pe-aici?
*
Când se-ngrijoră mai tare,
O zărește că apare,
Tropăind cu mare foc,
Căci purta pantofi cu toc.
*
Nu mai spun ce elegantă,
Distinsă, dar arogantă,
Cu rochiță și mărgele,
Cu fundiță-n moț de pene.
*
Trece ca o-mpărăteasă,
Nu se așează la masă.
Rujul ei de marcă bună,
Va rămâne pe țărână.
*
Mândră de cum s-a gătit,
Lângă cocoș a venit,
Dând din gene foarte des,
Discret, cu subînțeles.
*
Cocoșul nu s-a pierdut:
-Rușine, n-am mai văzut,
Ca în loc de ouătoare,
Să văd o sperietoare!
*
Ce te-ai deghizat așa,
Vrei să înspăimânți cumva,
Hultanul sau pe roșcată?
Du-te și te schimbă-ndată!
*
Doamne, bombăne cocoșul,
N-oi fi ramolit ca moșul!...
Având ani mulți în ogradă,
N-am văzut așa ispravă!
*
S-a întors lumea pe dos,
Să sfideze un cocoș,
Și să vină, cum să spun,
Ca o capră de Crăciun?!
*
-Fetelor, strigă îndată,
Să nu îndrăzniți vreodată,
Să vă înțoliți și voi,
N-aveți fulgi, pene de soi?
*
O găină, nu-i găină,
De-o face pe doamna fină!
Trebuie să scormoniți,
Ca hrana să o găsiți.
*
Voi sunteți mai arătoase,
Grăsuțe, pene lucioase,
Nu să îmi veniți cu scuze:
"Nu mănânc, am ruj pe buze!"
*
Fiți naturale, ca mine,
Nu să-mi aduceți rușine!
Lăsați moda, nu-i de noi,
Mergeți după râme moi!
*
O oră a predicat,
Când mai calm, când răspicat,
Uite-așa le-a judecat,
Aspru ca un magistrat!
001.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 304
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 84
- Actualizat