Poezie
Coada tot sus! - Fabulă - autor Aurora Luchian
Fabulă
2 min lectură·
Mediu
O capră zveltă, frumoasă,
Crezându-se o crăiasă,
Își purta coada pe sus,
De-l pufnea râsul pe Urs,
Când vedea că e râioasă,
Și-o ținea în vânt făloasă!
Ba, ducesa zvăpăiată,
Avea strașnic chef de ceartă,
Cu Nela, o oaie creață,
Și de fel cam șugubeață.
-Bleagă, "supusă de turmă",
Ce mergi cu dulăi pe urmă,
Vara pe arșiță mare,
Toropită rău de soare;
Mulsă-n zori, la prânz și seară,
Uite-așa vară de vară,
Pe când eu sar peste țarc,
Arcuită ca un arc!
Pasc din iarba cea mai grasă,
Beau din apa răcoroasă,
A izvoarelor de munte,
Tu din bălțile stătute!
Nela scuturându-și lâna,
(Ce-i vine să-i tragă una,
Peste coada ei râioasă,)
Și-i șopti prietenoasă:
-Mi-o fi viața cum zici tu,
Ai dreptate, nu zic nu!
Dar în turma de mioare,
Eu am protecție mare:
Dulăii sunt paznici buni,
Ce să mai zic de stăpâni?
Ne mulg, dar ne ocrotesc,
Și de fiare ne păzesc,
Pe când tu...N-a terminat,
Căprița sări din țarc.
-Invidioasă supusă,
Replică, și a fost dusă!
Agitație în turmă,
Toate oile-s spre strungă.
Nela văzând grozăvia,
Zbieră de vui câmpia!
Căprița cea mândră tare,
Căzu lupului în gheare,
Care-acum o sfâșia;
Muribunda horcăia,
Cu ochii spre Nela care,
O privea cu groază mare.
Lupu-a tras de ea, a tras,
Pân' pielea a mai rămas!
Despre coadă nu v-am spus?
A rămas râioasa-n sus!
.......................
Ca o morală:
Cât de "pierdută" o fi,
Capra, hei, nu chicoti,
Coada tot în sus o ține,
Să se vadă râia bine!
001.118
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 252
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 58
- Actualizat