Poezie
Morții-Vii - Săracii României - Viața de-a râsu'-plânsu' - autor Aurora Luchian
Pamflet
2 min lectură·
Mediu
Crapă pietrele spre seară,
Ger năprasnic e afară!
Nici în casă nu mi-e bine,
Căci doar zdrențe am pe mine!
Căldură nu am deloc
Și stau strâns. De-aveam cojoc...
Suflu-n pumn și mai servesc
Un ceiuț să mă-ncălzesc.
Mi-aș lua costumul bun...
Baba mă face nebun,
Zice că-s "cald" ca un mort,
Și că-i bag schilodul cot,
În trupu' ce mi-a fost drag....
Și când mă-ntorc, cică-i trag,
Pătura veche, uzată,
Și e înghețată toată!
Vrea s-o salte, cum să poată?
Pătura e apretată
De la răsuflarea caldă,
Dând de rece-i aspră, albă,
Promoroacă, sau ce-o fi...
Dar am teamă c-o muri,
Și nu am un ban deoparte!
Poate milostiva moarte,
S-o-ndura să nu mi-o ia,
Tocmai pe băbuța mea!
Să îi fac un ceai. Ptiuu, drace!
Gazu, fâss, și apoi pace!
Of, mă rog de o minune,
Ca să aibă presiune.
Dar nimic nu s-a-ntâmplat,
Oftez și mă bag în pat
Și trag pătura scorțoasă.
Băbuța mea, o miloasă,
O sucește-i istovită;
Și-mi dă partea încălzită.
Tare-s norocos c-o am,
Dar am și-un motan, pe Samm,
Lângă noi stă așezat,
Azi bietul, nici n-a mâncat;
Ne încălzește nițel,
Doar că mi-e milă de el,
Căci îndură foame, frig,
Șade zgribulit, covrig,
Tremurăm puternic, toți,
Nu suntem nici vii... nici morți!
30.01.2012 Aurora Luchian Vaslui
001.302
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat