Poezie
Copiii Iernii - Nesăbuiții -autor Aurora Luchian
Poezie educativă pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Cu părul pe cap, măciucă,
Încâlcit, săltat, scorțos,
Strigă Iarna, ca năucă,
Căci Vântul năbădăios,
Fără respect și rușine,
A cam ciufulit-o bine!
*
Gerul-Aspru, un obraznic,
Îi ține hangul și el.
Temerar, îngheață groaznic,
Trupul mamei. Brr, ce ger!
Nemilos, o-nvăluiește,
Uluită-ncremenește!
*
Zbiară la ei, suflă-n pumni:
-Sunt tânără, în putere,
Vă purtați ca doi nebuni,
Dar mă gândesc cu durere,
Când eu, voi îmbătrâni,
Blegilor, mă veți goni?!
*
Jenați, capul și-au plecat:
-Ne-am întrecut în putere...
Mămico, doar ne-am jucat,
Pariind pe șase mere,
Care e mai strașnic, poate
Să le mănânce pe toate!
*
V-am dat creștere aleasă,
Se poate să fi uitat
De bun-simț, chiar nu vă pasă,
Lumea iar m-a judecat:
-Puști cu mintea "nebuloasă!"
-Ei, cei șapte ani de-acasă!
Aurora Luchian 24.01.2012
001.361
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat