Poezie
Apocrife despre Babilon
Despre fiirea și nefiirea babilonienilor
1 min lectură·
Mediu
Babilonienii !
Ce cărămizi ușor de învins,
ce depărtări cheltuite
de pulbere...
Din rază ei nu opresc
decât sprinteneala săgeții,
tu - doar locul prin care frunzele
intră în Ivire oprești...
Din ecoul cetății, ca tine
nu-i nimeni să ia doar umbra mierlei:
argat fără de simbrie la curțile cântecului,
martor la gâlceava osemintelor cu fildeșul...
Raza își petrece lumina printre spinii
Unuia Singur ce va să vină,
ecoul își duce averile-n grote
Babilonienii...
Puterile lor au dus paloșele
în arenda ruginei, într-un tezaur de lut
suflarea glorioasă le este închisă.
Aș fi întors lumina pe trupurile lor
dar această minune îngăduită nu-mi este.
Eu doar cânt piatra robită de ziduri,
de pridvorul Pustiei...
Pustia grăiește cu urme de lei,
lăcusta cu saltul către bolta blândului dafin,
cel răsfățat de zori cu mahrame de rouă.
023728
0
Din punctul de vedere al metaforei,
acest text e mai putin concentrat,
mai aerisit, se mai poate respira
in pauzele dintre virgule.
Asemenea, ideea e mult mai clara:
\"fiirea sau nefiirea babilonienilor\".
In rest, te salut si-ti multumesc
pentru citirea constanta a textelor mele.
Ps.: dac-as avea o stea.../ dar poate altii or sa-ti dea/ , pe merit,/ ...poemu-i bine nimerit