Ariadna-Raluca Stefanescu

Domnule Parvescu, nu stiu cum se face ca de-abia acum am citit comentariul dumneavoastra la cuvintele mele legate de poezia noastra. Desi setarile necesare au fost facute pentru ca eu sa primesc in e-mail orice atentionare de comentariu nou, se pare ca acest lucru nu s-a intamplat. De aceea, cu scuzele de rigoare pentru intarziere, va multumesc acum pentru cuvintele dumneavoastra. Ah...daca nu va este cu suparare...numele meu este ARIADNA si nu ADRIANA.

Draga Claudiu,
Eseul despre poezie pe care l-am scris nu reprezinta nici pe departe o incercare a mea de a revolutiona pozeia sau asa ceva. Intentia mea nu a fost sa atrag atentia sau sa avertizez lumea asupra \"pericolului\" poeziei moderne, ci reprezinta pur si simplu o stare a mea, la un anumit moment, dupa ce citisem un text de poezia moderna care se regaseste aici la scara limitata, recomandata de redactia acestui site. Prin urmare, am simtit, am scris, am trimis...si acum port cu tine o discutie care imi face placere. Ca sa ma intelegi mai bine, te-as ruga sa mergi la sectiunea in limba engleza unde am si eu niste incercari de poezie si ceva eseuri.
Salutari mamei tale si tie numai bine si la mai multe conversatii de acest gen.
Ai putea, daca vrei, sa-mi scrii si pe adresa mea de e-mail.

Draga Claudiu,
1) eu sunt profesoara si cu asemenea \"typo\" ma tot intalnesc. Sunt convinsa ca nu de cunostinte de gramatica duci lipsa, dar cu siguranta ai putea lucra putin la \"delicatetea\" exprimarii...
2) hmm...in legatura cu raspunsul la intrebarea ta...acum ceva vreme, sa tot fie vreo cateva luni in urma, citeam dintre poeziile aflate fie la textele recomandate, fie dintre cele apartinand colegilor poeti de pe acest site. Cu tot respectul fata de ei, m-am simtit total straina de ideea de poezie creata de unii dintre ei, am citit versuri ce se doreau o poezie moderna dar care, pe mine personal, m-au aruncat intr-o tristete pe care nu o mai simtisem vreodata la lecturarea unei poezii. Daca asta inseamna poezia moderna si atipica, atunci eu nu vreau sa stiu de ea. Prefer poezia care imi face inima sa tresalte, poezia care ma inspira si ma anima, poezia care ma face sa simt ca sunt vie. Asta nu inseamna ca cei care creaza aceasta poezie nu sunt poeti, acest lucru inseamna doar ca eu nu raspund emotional cand ma trezesc in fata unei asemenea creatii. Iar ceea ce am simtit cu adevarat la lecturarea unor astfel de poezii este exact ceea ce am scris in eseul meu.

Desi am avut si eu o parere in legatura cu modalitatea de exprimare a domnului Claudiu Tosa, se pare ca preferate au fost doar cuvintele domnului Costin Tanasescu, caruia ii multumesc pe aceasta cale ca a fost pe aceeasi lungime de unda cu mine...sper ca multumirile mele sa apara totusi pe site...

eu as aborda un limbaj mai politicos si, de ce nu, as fi mai atent la ortografierea corecta a verbului \"a fi\" la imperativ...se scrie \"fii\" mai clara si nu \"fi\" mai clara...

Eu una cred ca ati spart-o deja, ca ati erupt din propriul Eu atata fierbere mocnita...acuma lava se prelinge si purifica la grade inalte cararile batatorite cu sufletul...

poezia are un mesaj care pentru mine cel putin se decodifica la nivelul trairilor si senzatiilor care tin de profunzime si intimitate si a incepe acuma sa o analizez in cuvinte pompoase ar insemna sa-i tradez esenta...
poezia aceasta este o stare...o licoare pe cat de amaruie pe atat de umana...

citesc si ma cutremur in senzatii...citesc si as vrea sa le strig tuturor sa nu mai piarda vremea si sa deschida usa ca sa vada, sa simta, sa doara si sa se trezeasca din adormirea interioara...

Domnule Munteanu, comentariul dumneavoastra ma onoreaza si ma obliga. Sunt o optimista si nu incetez sa cred in potentialul uman de a face bine, frumos si drept. Cei care mai ratacesc uneori drumul adevarului sau al demnitatii sunt cei care ma provoaca si care ma fac sa ma zbat si mai mult sa raman verticala.

E destul de greu sa te detasezi de tine insuti si de ceea ce creste in tine, dar nu este imposibil pentru ca, la urma urmei nu traim o aceeasi stare.
Multumesc, Mirela, pentru cuvintele tale.

Nu este iubire ceea ce te lasa \"uscat\", \"saracit\" si \"nemuncit\"...iubirea este cea care pe care o simti acum ca fiind \"ploaia ta\".
Daca o simti racorindu-te si aducandu-te la viata, esti un fericit si bucura-te de ea...

În mii de bucați te-ai desface să cuprinzi necuprinsul și tot ți s-ar părea că nimeni nu înțelege cum poți tu iubi de fapt. Iubirea...acest val cald de eternitate copleșitoare.

Invitație la cunoașterea de sine si a celorlalți, invitație la iubire și simțire prin pătrunderea conșientă în noaptea fiecăruia dintre noi.
Invitație la atingerea nevăzutului din noi prin foamea de ceea ce nu putem atinge decât prin foța trăirii.