Ariadna Petri

da....imi place mult constructia lina si isteata a jocului, care ia din praful de poezie naiva din ochii cititorului. De fapt e mai degraba tehnica desenului animat ilustrata in cuvinte!
Da, Sophie, as fi vrut sa nu se mai termine! Mai trec pe aici, imi place ;)

Primele doua strofe - substratul de imediat, de realitate - cred ca iau ceva din forta poemului, mai ales datorita stilului putin diferit de rest, cu o nota de naivitate. Sincer cred ca l-as prefera fara \"intro\". (Bineinteles, doar un gand fara suparare).

In aceeasi idee, la sfarsit as vrea sa citesc \"că nu ești acolo\" - in groapa de gunoi. Poate \"bucatile/fragmentele/partile din mine nu te gasesc acolo\".

In rest, minunat! In particular \"voi roade ca un vierme rochia încă nepurtată\"...gandul central al poemului imi aminteste de \"Ulciorul\" - Omar Kayam.

Multumesc pentru pareri Leonard si mai ales pentru impulsul pe care mi l-ai dat de a baga putin bisturiul in poem. Cred ca i-a facut bine, i-am mai scos din urmele de grindina.

@ Dl. Ghetie, Dna Geacar: multumesc pentru trecere, timpul acordat intelegerii si aprecieri.
@ Dna Drogoreanu: incercati sa ascultati o suvita adormita in palma si veti auzi si scrasnitul aragazului odihnindu-se. Am vrut sa creez o cadenta, poate chiar sonora intre gand si palma, un ecou al cadentei pasilor de ploaie si al ticaitului aragazului. Iar calul in acest poem are doar un rol practic si oniric, nu il vreau aici ca personaj in sine, cum am facut-o in multe alte poeme (da, si mie imi plac foarte mult caii!). Doar un instantaneu adormind.

@ Dl. Ghetie: Multumesc pentru trecere, sper ca aceste imagini domestice si pagane sa reverbereze in continuare si in curand cu si mai mare amploare chiar de pe teritoriile cu pricina.
@ Calin: ma bucur sa te vad pe aici si de comentariile in profunda cunoastere de cauza a stilului si istoricului meu poetic. Avem tot mai mare nevoie de cel de-al doilea, al treile si multe alte trupuri. Te imbratisez fugar din fata aeroportului.

Mulțumesc pentru trecere la așa oră târzie, domnule Costiuc, probabil aveți dreptate, în orice caz mi-ar face tare bine un ceai acum. wa aleikum ah salam!

mersi ca ai trecut Eugenia. Prima este într-adevăr o greșeală, greșeala care a stricat jocul de greșeală intenționată (cea de-a doua). Oricum asta e mai degrabă o pată de culoare aruncata pe perete, o fotogragie în graba, nelucrată sau gandită, motiv pentru care este la personale, înca nu m-am hotărât care incongruențe ramân si care pleaca. Cele bune. Ari

Eu mai degraba accept comentarii, critici, taieturi si stersaturi la textele mele decat la traduceri, ca niste bobite de chihlimbar date mie in grija cu limba de moarte. Asa incat iti apreciez si initiativa si mult mai mult gentiletea raspunsului. Iata o alta varianta cu 2 mici notite:
1. Nu cred ca @ei@ e necesar si poate sa se refere la tigri, dar nu neaparat, asa ca sa-i lasam libertatea sa se refere la orice.
2. in general prefer traducerea naturala, adica fara interpretare si remodelare din partea traducatorului, prefer sa las textelor intreaga forta a intelesului si potentialul de ramificare a sensurilor chiar in detrimentul rimei sau a ritmului, decat sa cad in pacatul rescrierii poeziei (si cat de geniali am fi, cred ca ar fi greu sa-i imbunatatim poezia lui Bukowski)
3. daca ultimul vers ar fi fost ca tine, ar fi fost \"and I don\'t even care\" - which is not the case.

225 de zile sub iarbă
și tu știi mai multe ca mine.
de mult ți-au luat sîngele,
ești o nuia uscată intr-un coș.
chiar așa se întîmplă?
în camera aceasta
orele de dragoste
încă mai lasă umbre.

cînd ai plecat
ai luat aproape
totul.
nopțile îngenunchez
în fața tigrilor
care nu îmi dau pace.

ceea ce ai fost
nu se va mai întampla.
tigrii m-au găsit
și nu îmi pasă.

... sa fie credibile si autentice, autentice da, desi imaginea si sentimentul imi par atat de firesti, atat de bine cunoscute, ca si cum as fi trait cu ele sau in ele mult timp. Si totusi chair exista atata revarsare de lumina? Si pot macar sa sper ca nu este efemera? Mi-as dori macar o zi macar o saptamana sa dureze. Cred ca o sa fug sa citesc partea III si mai departe. Si totusi daca nu e credibil, daca stim soarta utopiei nu ne mai permitem sa visam?

Atata doar ca Cezar imi pare prea acaparat emotional de Francesca, cel putin deocamdata. Nu mi se pare ca are libertatea gandului lui, libertatea frumosului lui nu il face sclav, te rog! (Sau asta e masura realitatii din atmosfera utopica?) Mi se pare mai firesc si mai de asteptat sa-l lasi pe sarmanul Cezar nobil si pustiu, dar au mers multe drumuri intr-acolo, oare n-ai putea sa-l salvezi macar pe el, macar de data aceasta?!

Dragostea este repetitivă, mai ales în esență, mai ales în fire, iar ceea ce diferă de la o zi la alta, de la o dragoste la alta sunt doar ipostaze, întâmplări, frunzișul îngenunchiat pădurii toamna, pentru a renaște primavara - altul, sau același? Iar dacă dragostea / iubirea este absolută (alta mare discuție dacă a atins cineva absolutul), cu atât mai trist și adevărat este că e efemeră. Deci există posibilitatea repetării ei, poate sub altă formă, dar asta nu-i ia dreptul lui dan să se bucure de ea \"again & again\".

Tocmai această simplitate stralucitoare a cuvintelor frumoase și emanând dragoste din poemul de mai sus crează atmosfera de ne-plictiseală, de fericire.

Dar oare cand va ajunge Dumnezeu tinerea de minte a oamenilor?