Antrei Kranich

interesanta alternarea realului cu irealul, cu atat mai mult cu cat gasesti o logica \"medicala\" existentei irealului. te invidiez pentru vocabular. eu am o problema acum. mi se pare ca in zvrncii mei repet obositor de mult. pe cand la tine, fraza isi gaseste cu usurinta mereu alte si alte forme.
multumesc inca o data pentru dedicatie,

A

din ce in ce mai interesant. tare sunt curios daca va mai avea sau nu loc lupta de la alesia. si mai ales cum va sfarsi mustaciosul vercingetorix. emil, inca o data iti multumesc pentru acest text.

cu prietenie,
A

descrierile creeaza o atmosfera onirica, in care firul narativ pluteste, detasandu-se de real. inca se mai construieste edificiul narativ, urmand ca de la urmatoarele capitole sa apara tramele ce dau savoare oricarui text bine inchegat.
O singura obiectie am: nu cred ca se putea vorbi de imperiu pe vremea lui Caesar, aceasta forma de conducere fiind instaurata de Augustus.
onorat de aceasta suita de capitole dedicata mie,
cu plecaciune,
A

ei, ce surpriza sa gasesc un text dedicat mie!
mai ales ca mi-a trezit tot soiul de amintiri, care mai vesele, care mai triste, insa toate distorsionate cumva de aburii alcoolului. pt ca una dintre parerile pe care mi le-am format atunci este ca arheologul este bun prieten cu bautura. chestia asta are si o latura romanticoasa, pentru ca o bere savurata in \"grandiosul\" amfiteatru de la porolissum, intr-o noaptea senina, cu luna, singur fiind, e o experienta interesanta, peste care nu dai de 2 ori.
pe de alta parte, nu pot uita amiezile in care naparleam la propriu, toropit de caldura, cand tarnacopul devenea cel mai greu obiect de pe lumea asta. ca, deh, baietii erau cu tarnacoapele, iar fetele cu maturica si spaclul. :-)
dar dincolo de toate astea, pana si acum, cand sunt un biet new business manager, nu pot sa nu ma entuziaziasmez cand, intamplator, nimeresc intr-o discutie despre celti, daci, romani, egipteni, azteci, etc etc etc. doar prima dragoste nu se uita. :-)

tare sunt curios pe ce drumuri romane se vor mai perinda persoajele tale!

sper sa iti raspund pe masura. am o idee, dar inca nu s-a materializat. curand, curand...

A

cred ca acest text, cat si altele pe care ti le-am mai citit, ar putea sa compuna un roman super interesant. ai un tatlent deosebit de a-ti impune propria realitate, cu atat mai mult cu cat o faci si credibila.

A

o scriitura mai degraba lirica, prin prospetimea limbajului si prin abundenta descrierii. limbajul ista lipicios nu lasa cititorul sa se desprinda, acesta trebuie sa stea, vrea nu vrea, sub navodul, cum ziceai tu la un moment dat, frazelor.

A

interesant cum ai adaptat limbajul si cata putere are sa creeze atmosfera. imi place cum jonglezi cu subiectele. constat ca pana ta nu osteneste niciodata, in timp ce a mea se urneste cu rugaminti si cu tot felul de promisiuni. :-)

a

textul da senzatia de usoara impiedicare, pe alocuri sunt si cateva repetitii, de genul hainelor \"fine\" din prima parte, sau a \"de necrezut, dar crede-ma\". in plus, povestea este relativ previzibila, subiectul nefiind tocmai nou.

A

imi place stilul proaspat, textul de a carui atmosfera autoarea nu se dezice, ci participa emotional prin evocare. limbajul e important aici si ajuta la creionarea atmosferei. vad ca spitirul \"balcanic\" nu ne va parasi in vecii vecilor amin. :-)

un text scris sub lupa, in care fiecare fraza e asezata minutios, de unde senzatia de coerenta. poate nu ar strica sa asezi din loc in loc cateva artificii, pentru a schimba tonul si a intarata cititorul.

A

nu prea am ce sa reprosez scriiturii in sine. singura mea carcoteala e legata de mobilul trecerii din real in fantastic, acei ochelari si, dincolo de ei, deformarea calitatilor vizuale. odata ce personajul isi pune ochelarii pe nas, lasi de inteles spre sfarsit ca nu numai simtul vizual, ci toate simturile se preschimba. desi povestirea se vrea fantastica, trebuie sa existe insa un raport cauza-efect, ori aici ochelarii nu puteau actiona si asupra celorlalte simturi. scuza-mi carcoteala oarecum exagerata, dar cred ca trebuie sa existe o logica a textului, indiferent de realitatea pentru care autorul opteaza.

A

intamplarea face ca am stat cam vreun an in salaj si ma aprovizionam din piata rahova, asa ca am avut timp sa imi fac o parere despre zona asta, cu toate culorile ei specifice. in tramvaiul 32 a foar prima data (si ultima, sper), cand am vazut doi domni mai tuciurii tolaniti pe podea, band si fumand alene, putind si urland si indumnezeind toti membrii famiilor lor (si nu numai), in timp ce restul calatorilor devenise o turma de oi sfioase, aciuata in preajma cabinei vatmanului.
textul e scris bine, fara filigrane, asa ca e usor sa \"socializezi\" cu el.

A

prima parte e promitatoare, starnesti interesul cititorului prin anuntul repetat al povestirii care va urma, e bun si ritmul, dar si informatiile care sunt oferite cu monderatie, doar atat cat sa se simta nevoia de a aprofunda atmosfera, apoi il strecori pe cititor in oglinda si...
visul nu mi se pare foarte reusit, vocabularul este cumva obisnuit, cred ca am mai citit o droaie de scene oarecum asemanatoare (ca limbaj, ma refer, desi nici ca imagine nu sunt originale).
apoi ai cateva impiedicari de genul:

am închis ochii care
am căzut pe jos
picase pe jos
Apoi femei cu mâinile zidite în corp legate printr-un strigăt care cred că dacă s-ar fi auzit, putea dărâma tot trenul.: aici prea liricizat, pierzi din realism, descrii un strigat care de fapt nu exista, in fine, poate n-am fost eu pe lungimea de unda potrivita;

A

pe mine in primul rand m-a surprins stilul: aparent insensibil la suita mijloacelor de stil, atat cat sa cofere veridicitate scriiturii si sa apropie cititorul de text. aici repetitiile isi au locul, ceea ce pana ala urma e o maiestrie, sa stii sa repeti atat cat sa exprimi ceva prin acest procedeu si, in plus, sa nu iriti.
deci, altfel spus, placut, citit.

A

de apreciat capacitatea de mulare pe subiect. de-a lungul timpului stiu ca ai trecut prin tot felul de teme si ai jonglat cu personaje extrem de diverse.
ramanand cu nostalgia solomonarului dintr-o proza mai veche de-a ta, acest text mi-a placut pentru ca intr-un fel, prin limbaj si caractere, s-a apropiat de vremea aceea in care superstitiile mergeau brat la brat cu religia si cu stiinta.

A

intamplarea face sa lucrez intr-o zona din bucuresti cu multa populatie rroma, ce se indeletniceste preponderent cu afaceri dubioase, de la masini furate la bordeluri si alte cele. pe de alta parte, de 3 ani si ceva, de cand lucrez aici, nu am avut niciodata vreo altercatie cu ei. asta si pt ca de obicei campurile in care opereaza banuiesc ca nu sunt aceleasi cu cele in care locuiesc.
in fine, problema e urmatoarea. desi am auzit de tot felul de cazuri, iar la unele am avut ocazia sa fiu martor, tot n-as inclina sa am o pozitie asa transanta ca a domnului peia.
ieri am mers cu un taximetrist atat de inversunat impotriva tiganilor, incat declara ca daca ar avea o cada cu acid ar scapa de toti. dupa reactii si gradul de iritare, acesta parea exact tipul caruia, daca i-ai fi dat o arma, ar fi devenit fara prea multe mofturi un SS-ist cu acte in regula.
pe de alta parte, stiu ca tensiunile sociale se ascut predominant in vremuri de criza, cand populatia, din cauza lipsurilor, se agata de tot felul de curente ideologie extreme, ca un fel de metoda de refulare.
istoria n-a adunat atat de mult praf incat sa fie uitat ce s-a intamplat in timpul nazistilor. ma mir insa ca, dupa atatea dovezi oripilante a ceea ce poate genera disensiunea religioasa, ideologica, sociala, etc, inca se mai trezesc unii care sa bata cu pumnul in masa si sa opteze pentru masuri extreme.
eu cred ca in astfel de probleme, din cauza atator taisuri, e bine sa fii cat mai moderat si chibzuit.
nu uitati ca nu e nevoie de mai mult de un pas ca sa se ajunga la fapte imposibil de remediat! oameni se gasesc destui ca sa devina soldati ai unei astfel de cauze (una dintre vechile cunostinte avea portretul lui hitler in sufragerie).
ps: tocmai citeam ieri ca din randul etniei rome provine johnny raducanu...

A

ai o problema cu repetitiile, de exemplu coarnele de cerb cred ca apar de cel putin 10 ori. apoi o propozitie repetata identic, aceea cu cat de bun plutas era Kocerha, la care ai putea renunta, iar la inceput ai putea gasi un artificiu ca sa nu repeti \"anii\". in rest, destul de bine conturata atmosfera.

A

nu e primul fragment din \"Savastie\" la care ma opresc. de data asta am vazut ca ai renuntat la o parte din podoaba stilistica, optand pentru o scriitura mai simpla, in care firul epic in sine primeaza. tocmai am terminat \"sufletele moarte\" a lui gogol si s-a asezat bine atmosfera lui pe a ta. nu stiu ce atractie ciudata i-a determinat pe multi scriitori sa colinde cu textele lor in lungul si in latul rusiei... poate orizontul mult mai larg si drumurile mult mai lungi, aproape nesfarsite...

A

pe mine cam la pataniile nasului fugit de acasa, al lui gogol, m-a dus cu gandul.
asa cum ziceam si altadata, te prinde bine stilul asta.

A

nici cu acest text nu te dezminti! asa ca n-am ce face si nu comentez nimic, poate doar rosesc putin de invidie. :-)

A