Antrei Kranich

imagini cambrate, iesite din linistea domestica a cuvintelor. imi place acea crestere, apoi descrestere, de la foarte mic, de la copilarie si mai adanc alta lume suprapusa celei reale, la maturitate, cand de foarte sus, usor ca un balon, iti contempli iubita.

cu prietenie,
andrei t

foarte faina a doua strofa, nu ca prima n-ar fi. dar a doua e ca un fel de raspuns la ratacirile mele.
intr-un fel poemul tau e o cheie.

cu prietenie,
andrei t

poemul e in acelasi timp agresiv si rugator, de ici colo parca se infiripa un \"totusi\", o speranta de intoarcere, desi distanta e din ce in ce mai mare.
reusita imaginea:
\"corbii îmi ciupesc ficatul cu ciocuri de cretă\"
si multe altele, care insotesc poemul tau si ii dau viata.

cu prietenie,
andrei t

e ceva foarte firesc, natural in curgerea versurilor. nu intru in culise sa aflu cat e regizat si cat e culoare smulsa direct din tub. eu cred ca aici e indemanarea, in senzatia pe care o transmiti afara.
\"jaluzelele trase ca un semn de mirare
ușa închisă cuvintele toate răsturnate pe masă
o luăm de la capăt\"
mai mult, nestiind sa comentez, spun doar ca m-a atras si mi-a inculcat un fel de senzatie de alunecare din obiect in obiect, dintr-o forma in alta.

cu prietenie,
andrei t

descrierea adapostului imi aminteste cumva de escher si de giorgio de chirico.
asocierea elementului marin in arhitectura sporeste senzatia de straniu, de spatiu infinit, prin calitatile apei: transparenta, diluarea luminii, etc.
acea copilarie aruncata in pod umanizeaza intr-un fel adapostul care, din acel moment, apropiindu-se de tine, iti devine un fel de cochilie.
cu prietenie,
andrei t

reusita descrierea aprofundarii divinitatii. detaliile se imbina sustinand deasupra textului, prin adancime, portretul creatorului.
prietenia cu creatorul: slabiciune si orgoliu in acelasi timp. nu ca nu mi-ar placea ideea. :-)
cu prietenie,
andrei t

emil,
desi cred ca acest comentariu va ajunge la offtopic, vreau sa iti spun ceea ce am vrut sa iti spun mai demult: ca iti sunt aproape in incercarea grea prin care treci, ca stiu cu prisos ce inseamna si prin ce treci si ca raman, ca intotdeauna, un vizitator si un prieten al textelor tale.

cu prietenie,
andrei t

sfasietor sfarsitul. nu stiu, poate asa-l percep eu, adaptandu-l unor trairi personale, insa aduce a deznadejde, a resemnare si a pustiu. e acolo o simplitate care smulge cuvintele din text si le invie cumva, transformandu-le in entitati care te bantuie:
\"cineva mă iubește

avar
mă ascunde sub genunchi
ca pe o greșeală\"
p.s.: tot mai mult invat ca n-ai cum sa pariezi pe dumnezeu.

cu prietenie,
andrei t

atmosfera aceea dostoievkiana, ori bulgakoviana e foarte bine redata, de la numele personajelor la jocul de scena. un text deosebit, cu personaje conturate cu indemanare, care te sustrage lumii de azi si te duce in alte veacuri.

cu prietenie,
andrei t

insotite auditiv de acele \"dang\" si \"gong\" versurile sunt jucause, trimitand pe alocuri spre ritual si descantec.
imi place mai ales ca imaginatia cititorului e luata de mana si plimbata prin lumea ta, fara ocolisuri si piedici. e un poem dezinvolt, in spatele caruia mastile se perinda, ispitindu-te.

citit placut,
cu prietenie,
andrei t

e un poem pe care-l citesc cu placere si cu frica. asa cum sta bine fiintei umane, inclinate spre autodistrugere.
am gasit versuri atat de tulburatoare, cu care, dincolo de haina metaforica am rezonat de atatea ori, incat nu pot sa nu cad prada unei stari de neliniste.
\"rotirile negre de sub
gulerul cerului
vor închide drumurile
mai devreme\"
ceva sfasietor, cumva o disperare, care sunt sigur ca va fi urmata intr-un poem viitor de o intoarcere spre cele lumesti, pentru a mai inveseli putin sufletul cuprins de presimtiri negre.
iar sfarsitul poemului l-am vazut de cateva ori si ma cutremur simtindu-l atat de real si necrutator:
\"și totuși mi-e frică de ziua asta
în care
plecările sunt îmbrăcate frumos...\"
nu stiu, asa vad eu, desi cred ca pe undeva rezonam. :-)
un poem viu, care te musca si te framanta, nelasandu-te sa te intorci, la fel de senin, in pasnica ta rutina.

cu prietenie,
andrei t

imi place acea dragoste usor morbida, care intr-un fel leaga viata de moarte prin iubire.
sfarsitul se deruleaza inauntru. de fapt poemul in sine e o perindare afara-inauntru.
fa ceva cu: \"amuțească ca\". nu suna tocmai bine. :-)

andrei t

imi place mai ales prospetimea poemului. are un nu stiu ce viu, ludic, conturat de o usoara nostalgie care confera vigoare textului.
aceeasi gingasie si feminitate pe care o gasesc de fiecare data in poemele tale.

cu prietenie,
andrei t

e un poem delicat, cu tristete si cu acel \"de-a lungul lungului\" care are un nu stiu ce, dincolo de cuvant, o putere vizuala si sonora.
o placere sa il citesc,
cu prietenie,
andrei t

revin dupa ce mi-am inceput o dimineata cenusie-alba cu \"fara\". si recunosc, cu o tigara si o cafea. :-)
ca sa leg de comentariul anterior, ca o paranteza, eu am sapat la porolissum si apulum si inca pe undeva, dar tare as fi vrut sa ajung la histria, adamclisi, ceva de genul asta. din pacate nu ma-mpac prea bine cu caldura...
ooook.
da. e altceva. sincer intr-un fel se apropie mai mult de mine. adesea ironia poate fi o piedica in incercarea cititorului de a patrunde dincolo. nu ca n-ar fi ironie si in \"fara\". ohoo. e din belsug. dar e acea autopersiflare amara care mie imi place, ca un sadic ce sunt, ma unge pe suflet.
mi-a placut cum ai scos personajul din umbra. ai pornit de la simbolul masculin degradat si golit de functie sexuala si ai tot adaugat, cate putin, pana ce l-ai conturat atat cat sa transmita. sincer sunt adeptul personajelor trasate din una-doua linii/ culori, asemenea picturilor lui cezanne mai ales. de asta poate am rezonat cu personajul tau si mi-a fost pe plac.
apoi senzatia ca nu citesc decat o oglinda si ca desigur mai e ceva. tot mai in spate si tot mai adanc (desele aluzii la \"proza\" ori \"un scriitor\"). intr-un fel asa i-ai dat libertate personajului, lasandu-l sa cotrobaie undeva vrea, desi malitios, nu i-ai lasat macar o senzatie mica de \"liber arbitru\"!!! :-)
promit sa revin cand voi fi in stare de un comentariu cat de cat coerent (in nici un caz nu sunt un bun critic!), pentru celelalte texte.
imi place ca descopar altceva.
iar ca sa inchei potrivit unui spectacol, de astazi ma declar:
\"fiul risipitor al unor cohorte ambițioase de cifre\"

cu prietenie,
andrei t

\"atmosfera batraneasca\" nu e in sens negativ. e o atmosfera pierduta, pitoreasca, pe care o reinvii cu indemanare.

cu prietenie,
andrei t

imi place atmosfera batraneasca, coerenta dialogului, modul in care personajele interactioneaza. le manuiesti cu pricepere, cu usurinta, fara tertipuri care sa dilueze coerenta textului.

cu prietenie,
andrei t

imi place viata care palpita in spate, imaginile pestrite, suvoiul de culori, ritmul, senzatia de oras cosmopolit, unde diferentele se atenueaza si se impletesc armonios, intr-un cuvant imi place: Brasil.

cu prietenie,
andrei t

imi place intonatia poemului. sacadata, curge, nu se poticneste.
satul de tine te dezbraci si iti arunci trupul intr-o pubela, ca sa ai senzatia ca semeni mai mult cu dumnezeu.
cel mai mult mi-au placut:
\"cînd vine prima rafală de vînt
să îmi amestece gîndurile
să mi se urce furnicile în păr
în dorul meu de a alerga pe sub boabele de rouă
cînd lumea nu există\"
cu prietenie,
andrei t

e o senzatie ciudata, ca in spatiile dintre randuri parca ar fi alte cuvinte transparente.
o simplitate care intotdeauna spune enorm.
cu prietenie,
andrei t