Prietenia cu Creatorul

mă mișcam în somn cu corpul în spasme. aveam impresia că sunt încolăcit de gânduri transformate în șerpi. o idee travestită într-o femeie seducătoare mă ștrangula cu funia unui concept. mă cățăram pe steiul vertical al spiritului, când am alunecat și am căzut în abis. stupefiat, în genune mi-am văzut ființele anterioare mortificate și aruncate în bolgii. eurile damnate erau prefăcute în demoni ce se luptau cu idealurile părăsite având fizionomiile îngerilor. vertical erau dispuse un șir nesfârșit de ferestre și în fiecare zâmbea languros câte o femeie închipuită. am spart ferestrele și am ajuns la începutul infinitului. moartea se juca cu veșnicia, nimicul era logodit cu totul, iar Dumnezeu jongla cu stelele. generos și binevoitor, Dumnezeu m-a pus să aleg dintre darurile oferite de El : fericirea, nemurirea, iubirea irupând în beatitudine sau cunoașterea desăvârșită. le-am refuzat pe toate și am ales doar prietenia mea cu Creatorul.