Anolia Lorei

Tăcerea o să mi te contureze, Întunericul îți va străluci în ochi, Șoapta-n mine o să-ți vibreze Cum vîntul tremură-ntre plopi... Eterul îmi linge porii, Închid ochii și simt fiori; Văd cerul

N-ai să vezi marea, Te-ai înecat într-o bîltoacă; Nu auzi privighetoarea, Musca zumzăe-- dădacă. Dar marea încă-i vie Și rîul spre ea, tot curge, Frunza după iarnă-nvie... Și trilul doru o

Un peisaj se-aşterne-ncet în suflet... Şi-adoarme... Cişişişişi Să nu mi-l treziți-- Lăsați-mă să mai zîmbesc, Să admir o minune... Să fiu o minune; Mai lăsați-mă goală,m-am săturat de

Nu-i nimic,veni-va și izbînda, Veni-va și acea zi de elibrare, Rămîneva-n urmă ură și disperare, Trîntiv-oi poarta,lăsav-oi osînda... Și veți întinde labe lungi,murdare Să-mi curmați drumul,să

Mamă...nu-ți găsesc chipul în cuvinte, Sufletul,nu pot să-ți cînt în slove, Ai tăi ochi divini și buze sfinte, Nu pot s-asemăn cu-ale mele două vorbe. Mă-nchin,deci la tine,mamă, Sărut

Flori pe buzele tale, Fluturași printre petale, Licurici prin întuneric scînteietor... Ah!cît de mult te ador... Pădure verde,iarbă coaptă, Măr de tînăr,măr de fată, Cînt de nai,cînt de

Alerg prin mine, Sar și mă-nvîrtesc Chiar de nu vede nime; Eu iubesc!Eu iubesc! M-o fi amăgit doar clipa?... Nu-mi pasă.Eu iubesc! O fi iubire veșnică ori nimica... Nu-mi pasă...Te

Între pămînt și cer, Roiesc păsări negre cu plisc de fier, Înjectează aerul cu miros metalic, Răsună zbucium,scîrțîit titanic. În craniu lovesc ecouri, Tunete,fulgere-n grămezi de nouri, Îl

Taci...dar îmi spui atît de multe, Căci gîndurile noastre se sărută, Se prind de mîni și se-nvîrtesc, Căzînd pe limbă, cînd le șoptesc. Și-ți spun vorbe amețite- Petale culese

Arunc culori ân aer, Împroșc cu vise, Sărut copacii, Âmbrățișez pământul; Zâmbesc ân lac, El valul âmi ântinde- Un strop pe nas Să mă alinte. Absorb culori, Mă dizolv ân aer... Sunt ușoară,

Vîltori în mări, Cutremur, Furtuni, uragane, Ploi torențiale, tunet, foc, trăsnet... Noapte. Un ciripit somnoros, Legănat pe geana Abea trezită din zare; Firul de iarbă, scăldat În

Am să scutur valurile, Să-mi scot peștii la plimbare-- Li s-a cam făcut rău de mare... Ah,da!să nu-mi uit și hamurile-- Sunt carnivori,mușcă! Cei mici âi țin cu botnițe, Rechinii âi duc ân

M-alipești tandru De gîndu-ți fierbinte, Încălzindu-mi neuroni, sleiți pe drum, Înghețați și zdrențuiți printre ani, De furtuni. Șoaptele tale dulci, moi... Șoapte ce cîntă,

Rupeți floarea și puneți-o în apă! Nu vedeți că tulpina o usucă? Nici petale încă n-are,dar e pe ducă, Căci o ține întunericul,cînd ei lumina îi e dragă. Și ce dacă,toate florile,tulpina nu

Vapori senini Înfășoară lumina de pe lac, Petale de crini Spre cer se-nalt; Liniștea cîntă la pian, Fericirea îmi sărută tălpile Eu, îi zîmbesc din van; Marea încet își aprinde

Zîmbesc... și ție și celuia Rîd...ori mă rîd... Vă place veselia mea, nu? Căci alta nu vă plac-- Vă suparați cînd sînt tristă, Tăcerea mea vă neliniștește... Deveniți

Cărbuni metalici sfîrîie Sub unghii și carne... Durerea asta de suflet Are atîtea forme, mărimi, nonculori. E o dihanie, care-și schimbă mereu măștile, Ticsite-n sacul... Legat de coasa

Cîtă cenușă, Cît sînge, Cîte lacrimi, Cîte visuri, Cîte cuvinte... Cîte, cîte, cîte?!!! De cît mai e nevoie Să-mi pot lua aripile, Lăsate-n gaj Pămîntului? Am vrut să-i împrumut

Cerule,trimite-mi vîntul Să-mi șoptească: Unde-i cel ce-mi fură gîndul; Unde-i,Doamne,să-l mai văd o dată-- Să mă adăp în chipu-i limpede, Să-i inspir răsuflarea-i curată, Să ma ascund sub

N-am voie să plîng Și mă prefac în ploaie, N-am voie să strig -- Mă absorb în ecou. .................... Îmi las gîndurile șiroaie Și-apoi le strîng din nou... ......................... Sînt

De-ar face aerul un nod să mă spînzure,să nu mă vadă nimeni--să se holbeze ca proștii și să se mire fățarnicii!Să mă pună la podele,să se teamă copiii,să mă\"jelească\"mincimea,nu,de asta nici nu

Imagini încărunțite Veștejesc geamuri vechi, De ani cioplite-- Decor de priveghi Pentru leșul nocturn, Ce-și întinde nerăsuflarea Peste pervaz și-al bisericii turn-- Popas de unde și-a cerșit

Și vor plînge oare norii Cînd ochii îmi voi închide?... Și venivei tu iubite La altaru-mi în urma ploii?! Îmi iubești tu oare viața De-i putea moartea să-mi primești? Îmi vei săruta tu oare