Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@anolia-loreiAL
Anolia Lorei
@anolia-lorei
Poezie

Sînt liberă

1 min lectură·
Mediu
Vapori senini
Înfășoară lumina de pe lac,
Petale de crini
Spre cer se-nalt;
Liniștea cîntă la pian,
Fericirea îmi sărută tălpile
Eu, îi zîmbesc din van;
Marea încet își aprinde lămpile--
Să-mi lumineze zborul...
Acolo... de unde strigă dorul...
Ah! Zbor spre casa mea...
Plec din marea călătorie,
Am închis cartea--
Pline mi-s nările cu praf de euforie,
Srănutul îmi zmulge chinul, durerea,
Tresar de pe umeri pietrele grele;
Cerul își întinde brațele ca niște bretele,
Le coase-n aripile-mi plăpînde
Și ca-ntr-un vînat de viperă
La sînu-i cald, albastru, etern, mă cuprinde...
Sînt acasă, sînt liberă!
012454
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
96
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Anolia Lorei. “Sînt liberă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anolia-lorei/poezie/1818681/sint-libera

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@t-constantin-georgescuTG
T. Constantin Georgescu
Poezia se înalță prin câteva versuri de colecție : „Înfășoară lumina de pe lac”, „Fericirea îmi sărută tălpile”, „Marea încet își aprinde lămpile”. Dar, trebuia terminată după versul 8, sau continuată, fără versurile 9-15 și 18-20, punând finalul „Îmi tresar, pe umeri, pietrele... / Cerul își întinde brațele, ca niște bretele... / Sînt acasă, sînt liberă !”, poate inserând și altele, în tonul celor selectate. Cred că începutul „Vapori senini / înfășoară lumina de pe lac” este o promisiune, care nu trebuie uitată.
0