cartier

trista neregasire pe un taram nostalgic. (mie bucurestiul o singura data mi s-a parut frumos si atunci il traversam doar si era noapte)

Ai reușit aici niște imagini care mie mi-au plăcut,îmi aduc în memorie verile copilăriei. Amândouă am scris despre câini în ultimele texte, dar altfel și-n alte contexte :). Te mai citesc.

Poemul obidit al re-întoarcerii în marasmul cotidian, fracție de 6 la 7 a existenței.Precizia, totuși, nu este una din calitățile mele, Numai Dumnezeu ne mai poate salva, dar cum îl întâmpinăm și cu ce? Cum am spus, poemul colectivității cu demnitatea, țăndări!

zic si eu acum, asta e, de 2 ani ma tot duc pe acolo, insa ca acum nu a fost niciodata, poate de vina e UE si globalizarea, ca oare cum altfel?!
nu am prea inteles ce e tandari?
nu-ti face griji, ne va salva cineva, dar nu se stie daca pe noi sau pe ei, dar de aici nu disparem asa usor...uita-te prin file de istorie!
problema e ca ne-a cam trecut rabdarea, asta observ la cei tineri...

cartierele incep sa se diversifice, lucru care acum ma mira, oamenii fiind aceeasi, oare cine o fi de vina...
iar ciinii si ei se poarta in centrul bucurestiului altfel

acum seara e mai frumos decit ziua
pare si mai mare decit este colosul bucuresti
dar
dar
dar
ziua cind iesi din oras nu mai vrea sa se scuture orasul de multe multe multele
fara cuvinte iti raspund, ca as incepe din nou sa il vait

poate vii in toamna la bucuresti
pentru o zi
poate atunci va fi altfel, perspectivele sunt mai importante decit concretul, se zice

la toamna. merg din cand in cand la bucuresti. ultima data am incercat si eu niste experiente ciudate, care trebuie sa faca parte din viata noastra, pesemne. daca tot mi-ai raspuns cu atata caldura, indraznesc sa-ti marturisesc ca, (am mai fost tentata sa o fac de cateva ori), te-am visat in noaptea de paste, apoi mi-am dat seama ca ai fost in romania exact in perioada aceea. mai exact am visat o casa mare, in caramida, care era a ta. si straniu de tot, (nu cred in vise, nici in superstitii, decat intr-o masura extrem de mica ), ultima data cand am fost la bucuresti in primavara asta am vazut o casa aproape identica aceleia din vis. era de vanzare.

poate ar trebui sa incepem sa ne scriem
da, am fost atunci la bucuresti dupa o vreme buna
nu mi-a fost bine, prima oara ca mi-a fost chiar greu sufleteste, ceea ce e nou ptr mine, am trecut prin multe cam peste tot
era pastele si poate scriu din intimplarile mele ciudate, dar pentru cei de acasa precis sunt banale
poate imi spui, te rog
casa nu e mare, dar tot ce e materie mie imi face probleme
copilaria mea a fost o continua pierdere si nu mai doresc sa am ce pierde
pe curind
traducerile tale mi-au placut, asa te-am remarcat, de fapt pe site-ul englez

poate ar fi mai bine sa ma limitez la incercarile de a traduce, scrierile mele fiind (bine ca sunt constienta de asta) \"a little scant of breath (and depth)\", cum zicea ion amariutei. nu stiu adresa ta de mail, poate mi-o scrii. in intalniri se pierde de multe ori acel ceva/suflu care exista in comunicarea scrisa, dar de ce n-am incerca

a fost o propunere
nu stiu cind la toamna
sau la iarna
apoi e alt an
anniloreiarondyahoo.de

pe curind