Anne Marie Oprea

Cum ar fi sa mergi pe strada si sa cazi dintr-o data fulgerat de gandul ca iubesti si ca stii ca ai sa iubesti asa cum stii ca ai sa respiri? Sa mergi pe strada, cu palarie si palton, sa vezi cum

Aveam de gand sa scriu o poezie. Ba, daca imi aduc bine aminte, azi-dimineata chiar mormaiam niste versuri in timp ce ma spalam pe dinti. Numai ca dupa momentul ala de liniste, in care auzeam doar

Imi tarasc ganditoare angoasele dupa mine, iar dorurilor de tine le mai ard cate o palma peste bot. In lumile prin care am trecut in cautarea ta am vazut toate semnele pe care le-ai lasat in urma

Sunt bulversata astazi. Sunt piatra, cucuiul, sau prastia care arunca? Ma simt din toate cate putin. Sunt calda si grea ca o piatra care a stat toata ziua in soare, ma simt rosie si pulsanda si

Incremenesc in ganduri ca sotia lui Lot. Ma biciuieste ploaia peste obraji,iar mana ta cade usor de pe umarul meu. Ai spus ceva, dar nu inteleg ce anume. Mi-ai vorbit, iar in urechile mele vuia doar

Ce nebunie sa pot iubi asa... ca intr-un roman, cu strazile un pic umede dupa ploaie, cu aerul mirosind proaspat a verde si a cornuri calde. Si sub asternuturile albe, tu. Pulsand de vise, de

ma obisnuisem cu lipsa ta din viata mea, insa astazi de dimineata m-am trezit cu un nod in gat. un nod de lacrimi si cuvinte, presupun. nu stiu sigur fiindca mi-a fost frica sa-l desfac. nu ma mai

Ma las cuprinsa de o veselie tembela. Te privesc dormind, si-mi vine sa te trag de urechi, sa-ti masor nasul, sa te trag de pleoape si sa-ti urlu ranjind in urechi: buna dimineata, iubirea mea. Sunt

Vara alearga pe uluci iar mie o sa-mi iasa sufletul fugarind-o, daca nu se opreste in curand. As vrea macar o zi in care sa-mi aduc aminte de... nu mai stiu de ce anume, stiu ca era important, dar

Imblanzita sunt de noaptea Scursa-n degradeuri fine, Ma tot pierd adanc pe calea Ce de ganduri mi te tine. Inc-o zi imi bate-n pleoape Cu taceri si cu obsesii, Cand departe cand aproape Fara

\"Les jeux sont fait\" Asteapta amandoi. El si ea, fata in fata, avand intre ei aruncate de-a valma, lucrurile pe care au pariat. El a zis ca pune in joc cativa ani din viata, ea a aruncat atunci

Astazi cred ca am sa intarzii, daca nu ma grabesc un pic. Bine asa, inca un pic de ciocolata, si plecam. Uite, masina mea a venit deja, vorbim mai tarziu, te iubesc... si totul suna atat de aiurea

m-am saturat de atatea povesti de dragoste triste. desi mi-e mult mai usor sa cred in sfarsiturile tragice gen romeo si julieta, tristan si isolda.. e adevarat ca nici nu am auzit de vreo poveste de

astazi era sa fac una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare. stau acum pustiita un pic, cu o durere de cap insuportabila, nici muzica nu mai suport sa aud. nu-mi vine

E marti si tocmai mi-am dat seama ca nu ne-am mai vazut demult. Nu ne mai scriem, nu ne mai telefonam, uneori doar, mai intindem varful degetelor fara sa vrem, in cautarea altori varfuri de degete.

imi unduiesc trupul in ritmul propriilor ganduri, si picioarele mele aleg pasul fara ezitare, imi suna argintul de pe glezne, iar mainile mangaie imaginare trupuri, cu clinchet de inele si bratari.

ca pe niste balene esuate imi intind gandurile la soare pe plaja ta. bate vantul si din pacate nu mai sta sa ploua, imi placea tot griul ala, nemiscat, era bine asa, fara miscari bruste, fara

Am vazut astazi narcise. Galbene, stralucitoare, parfumate amintiri din anii trecuti au inceput sa ma gadile pe dinauntru. Contrastul dintre buchetul imens si rosul scaunului de metrou. Trista soarta

cateva cuvinte despre Odysseas Elytis: pe numele sau adevarat Odysseas Alepouderis, s-a nascut la 2 noiembrie 1911 la Iaclion, in Creta. a calatorit mult in strainatate, a fost prieten cu Pierre

scriu tampenii, am devenit sentimentala si pe jumatate idioata. o fi din cauza primaverii? probabil ca nu. cred ca sentimentalismul asta zacea undeva in mine, in stare latenta, si nu a fost nevoie

imi tipa pescarusii intre tample si-n ochii-nchisi peste albastrul tau se zbat ranite visele de ieri.nu-mi spune ca nu mai vrei decat minuni de-o zi,poduri de cuvinte aruncate alandala, drumuri care

mai am toate cele 20 de degete, desi la cat de zapacita sunt, le tot uit in tocuri de usi, in portiere.. in fine. cele doua maini ale mele, pe care le uitam mereu stranse in jurul tau sunt inca