imi mai caut inca cuvintele. nu stiu cum sa-ti spun intr-o mie de feluri cat de dor mi-e de unele nimicuri pierdute pentru totdeauna. am gasit astazi intr-un carnetel de notite o floare presata. oare
te-astept. prin camera aproape goala se-nvartesc obsedant cateva acorduri desperecheate. mi-e lene sa cant ceva de la cap la coada. si nici nu cred ca as putea, gandurile imi zboara mereu catre alte
soarele cade un pic piezis,peste flori, desenand umbre filigranate pe pamant. de jur imprejur numai maci rosii, tremurand ca niste sarutari in asteptarea unei dorinte. imi vine sa ma lungesc langa
tu si eu, tu mereu altul, mereu iubit, multcautatul meu tu.
mi-as semana maci pe tample, sa ma inrosesc de uitare, sa ma gadile-a ras petalele lor cazute pe umeri.
tu mereu tu, mereu altul, mereu
astazi nu pot scrie decat despre voluptatea cu care zambesc dimineata, inainte de a deschide ochii. stiu ca langa pat sunt papucii aia urati dar atat de comozi, motanul care doarme pe un taburet
adica mergeam pe un drum prafuit cu ochii atintiti in pamant, in cautarea unei potcoave care sa-mi aduca norocul in cale. se pare ca sunt pe calea cea buna. am vazut acum o jumatate de zi un cal
ce ma mai doare astazi nici nu mai stiu... sufletul probabil, numai ca in privinta asta nu pot fi sigura niciodata, nu pot sa-i iau temperatura, nici sa-l pun sa scoata limba si sa spuna
daca anul trecut ma simteam ca ana lui manole, prinsa in zid, spunandu-si povesti ca sa treaca timpul mai usor, acum sunt insusi manole. sunt cel care ridica zidul. si tot ce ridic in timpul zilei se
am dat foc tacerii si apoi am cules cu atentie cateva franturi de cuvinte de dragoste nespuse, din mormanul de cenusa. stau acum comod, intinsa in fotoliu si ma uit la urna in care s-au adunat
ma doare iarasi locul ala in care stii ca se aduna toate lacrimile neplanse si absenta atingerii tale. sunt plina de furie pe mine, pe tine, pe soarele asta intruziv si pe absenta cuvintelor
sub pleoape nu mai am nimic, ochii mi s-au scurs.. verzui izvoare sarate, in palmele facute caus.
incerc sa prind un zgomot din afara fiintei mele, ceva care sa-mi spuna ca sunt inca in viata, si
caut primavara trecuta, fara sa vreau cu adevarat s-o gasesc, caut gesturi, ganduri, umbre cunoscute si nu gasesc decat praf. primul pas zace si el desperecheat intr-un colt, primul sarut s-a
e aproape primavara dragul meu. hai sa ne desenam cu degetele pe umerii goi, jardiniere pline de lalele albe, stradute inguste si intortocheate, cu pavajul lucind un pic cam trist dupa ploaie. hai
portret de poet:
- parul: putin cam lung ( a vazut odata un portret al lui Eminescu )
- ochii: pe jumatate inchisi, privirea este usor aburita, languroasa, privire de om suferind
- mainile:
as vrea ca macar un minut sa te dor pana in adancul fiintei, sa ma simti pana in maduva oaselor, sa ma simti acuta, sa trec de epiderma ta, sa nu mai fiu moale si calda cum stii tu ca sunt in bratele
sa scrii despre trairile tale ca si cum ai canta la un pian caruia ii lipsesc clapele negre..franturi de melodie, de degete alunecande, de lipsa de negru a amintirilor...
privesc prin geamul putin
nu mai stiu sa cred.
mi s-a intamplat intr-o dimineata sa simt ca iubesc, si am ramas uimita. senzatia aia de bucurie, de zambet pe care nu-l poate sterge nimic, m-a patruns pana in oase, mi-a dat
copacii se contureaza fin pe cerul gri-albastrui, cer de iarna, ca un desen in tus. cate amintiri pastreaza sub coaja... inel dupa inel, o serie de logodne.
ma trezesc stand intre ei, candva o
am sa-ti trimit un inger in seara asta fara zambete si fara degete alunecande pe pielea ta calda, am sa-ti trimit un inger, ca sa-ti vegheze somnul fara vise, am sa-ti trimit un inger pentru ca
AO