casual thursday sau joia cautatorilor de potcoave

adica mergeam pe un drum prafuit cu ochii atintiti in pamant, in cautarea unei potcoave care sa-mi aduca norocul in cale. se pare ca sunt pe calea cea buna. am vazut acum o jumatate de zi un cal schiopatand. m-am uitat mai bine si am vazut ca-i lipsea potcoava de pe dreapta spate, deci... sunt pe drumul cel bun zic eu. numai ca mi-a cam intepenit gatul tot uitandu-ma asa, de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta in cautarea unei sclipiri metalice. ce sa fac daca nu-s dotata cu detector de potcoave. din sens opus treci tu, tot cu ochii in pamant,poate si tu iti cauti norocul pe aici, cine stie. nu, n-am sa te intreb. nu vreau sa stiu daca ai gasit ceva sau nu. iti arunc un zambet timid, numai ca tu nu te uiti la mine, treci mai departe, pe langa mine, fara sa ridici privirea din pamant, fara sa-ti dai sema ca trece cineva pe langa tine. te urmaresc cu privirea, cu fiecare pas devii tot mai neclar, silueta ta se destrama pe margini, uff ! gandurile imi sunt intrerupte de cateva injuraturi aparute spontan pe buze. imi vine sa rad, dar mi-au cam dat lacrimile. nu, n-ai sa ghicesti niciodata, hehe. peste ce crezi ca am dat? peste nenorocita aia de potcoava, evident. o sa o agat pe perete, ca sa am la ce ma uita cat o sa stau cu piciorul in ghips incercand sa reconstruiesc silueta ta difuza din amintire.