Anghel Pop

Da, dacă este vorba de un Tată schizo care își convinge sofistic Fiul că e spre binele obștesc să fie căsăpit, atunci textul se poate susține în cheie religioasă, apud dublu mimetic vs. violență sacrificială a la Rene Girard. Dar pentru ca lectorul să aibă o grilă de hermeneutizare în acest sens trebuie să-i presari subtil niște indicii. De pildă, să scrii măcar o dată în text Tată și Fiu cu majuscule. Iar găselnița cu ADN-ul era într-adevăr prea mundan-corporalizantă pentru a lăsa și altă pistă de interpretare, recte cea ontologic-etereală.
Oricum, ce angoase de anihilare, ce pulsiuni de moarte pot avea niște Dumnezei esențialmente imortali? Nu știu ce ființă perisabilă s-ar putea recunoaște în asemenea simulări divino-umane. Dar de când ești tu, Victore, un asemenea teolog încât să-ți bați capul cu psihanaliza Treimii, ba chiar să te subtitui nous-ului absolut în gândirea sa scindată? Bizar...

\"frică că\"
cacofonie evitabilă

\"de la Carrefour jucării\"
Accentul cade pe a doua silabă la Carrefour, nu pe prima, ca în ritmul versului tău. Ar trebui schimbat cu Kaufland, Billa, Metro, nume de supermarketuri cu accentul pe prima silabă.

\"- Doamna cu cruci pe perete!\"
\"Moșul pe toți îi iubește\"
\"renii erau la garaj\"
sunt versuri cu ritmul bușit.
Mai degrabă ar suna așa:
erau renii la garaj

garaj cu deranj nu rimează

\"jucării iubitoare de copii\" sună a inteligență artificială, s.f.
ești sigur că ai vrut să le animizezi?

poezioara e funny, dezghețată
ai putea scrie poezii pentru copii, și chiar să ai succes
mi-a plăcut

P.S. Nu mai transforma totuși orice fleac în catastrofă. Profa aia de religie nu e răul absolut. Îl învață pe copilul tău să nu se drogheze, să nu bea, să nu fumeze de mic, să nu dea în cap când va crește mare, ci să fie om, să fie bun și să-și respecte semenii. Nu-l învață să tragă cu mitraliera, așa cum o fac musulmanii din unele țări africane. Iar dacă nu-ți convine, retrage-ți copilul de la ora de religie, nu-l mai trimite să învețe una la școală, și tu să-l freci cu alta la cap acasă. Îți dai seama că-l confuzionezi inutil? Zici că o faci intenționat, că să ai motive de scandal pe Agonia, să te plângi: \"ia uitați-vă cum îmi spală pe creier copilașu, inchizitoarea naibii!\"
:)

Te citez: ~Primul ține de proba pe care trebuie s-o treacă un novice pentru a intra într-o gașcă, pentru a deveni membru. Încercările sunt de obicei stupide, meschine și umilitoare.~

Exact asta ai facut si dumneata, dupa ce te-ai prins ca e greu sa faci pe lupul singuratic intr-o comunitate metamorfica si in continua prefacere precum cea agonica. Ti-ai facut prieteni de pe site, ai vorbit cu ei pe mess, ai inceput sa le aperi orice text, chiar daca era slabut, cu argumente califrangelistice, si te luai necavalereste de cei care aveau curajul sa-i critice (cum ai facut cu Alexandra Bogdan). Pe mess aflai informatii despre oponentii tai, pe care le foloseai contra lor. Asa ai devenit vedeta care esti acum. De ce te plangi atunci?

~Dar ce-ar putea să spună? Că vor să stea cât mai departe de ferma care le-a imprimat cu fierul roșu o marcă pe cur?~
Exagerezi, ca de obicei. Ma mira ca filosofia nu te-a invatat ca exagerarea e un pacat de moarte contra spiritului. Cine se simte pe aici stigmatizat cu eticheta de agonic? Cine se simte marcat pe viata, traumatizat, inrolat cu forta in armata de sclavi (citez: ~imprimati cu fierul rosu pe cur~) a Agoniei? Sa ridice doua degete, sa vedem. Poate te simti tu bagat cu forta in ferma agonica? Iar aberezi despre FERME (aluzie la textul tau FERMA, unde Ferma e o crescatorie de mici sclavi), tendinte dictatoriale, profetii de inchizitii, etc. in stilul paranoic binecunoscut.

~Indiferent de motiv, a veni pe un asemenea text cu un comentariu ca al domnului Moga, la ora 23.07, când autorul nu mai poate posta nimic în replică până la apariția unui editor, cel mai adesea dimineață, este un gest laș. Șacalesc.~
Fiecare poate posta CAND vrea, la orice ora vrea. Moga si-a postat comentariul, Ioan putea sa raspunda mai incolo. De ce ar fi trebuit sa se gandeasca Moga la raspunsul lui Ioan? Pun pariu ca nici nu stia ca Ioan nu are nivel. Nu ai de unde sa cunosti nivelul celuilalt. Si de ce trebuia sa raspunda pe loc Ioan? Putea sa raspunda pe loc, si sa astepte sa-i fie aprobat comentariul, sau sa raspunda dimineata. Caseta de comentarii nu e mess, nici chat. Pentru asta exista Chat pe Agonia.
Dar tu ai prins ocazia ca sa-i platesti polite lui Moga. Si pentru o nimica toata il faci ~SACAL~. Asta e atac la persoana. Dar nu e prima oara cand o faci.

~nu îmi pot reprima observațiile făcute în treacăt, asupra diverselor gudurări ale d-lui Moga pe lângă textele Mădălinei Nica, sau ale altor potenți. Potentați.~
Cum sa-ti explic tie. Toti editorii scriu bine. Ca de asta au ajuns editori. Ca ne place, ca nu, asta e realitatea. Trebuie sa o recunosc si eu, oricat as fi de orgolios si de invidios. Putem sa-i criticam pe text, putem sa-i comentam favorabil.
Dar daca apreciezi un text bun al unui editor, asta nu inseamna ca te ~guduri~. Pur si simplu e o recunoastere a valorii.

~Acolo unde sesizez un raport de forțe disproporționat, intervin cu gura mea „rea”, pentru reechilibrarea situației. ~
Te-ai gandit vreodata ca poate exact asta face si Moga, pentru ca i-ai pus ~calusul in gura~ Alexandrei Bogdan? La un moment dat taiai si spanzurai pe aici. Aparai texte groaznice, pentru ca erau ale prietenilor tai de mess, si atacai texte bune, pentru ca erau ale celor care indraznisera sa ii critice pe prietenii tai de mess. Erai subiectiv, si poate Moga a simtit nevoia sa te mai tempereze. Si? Ce-i cu asta? Asa se intampla mereu pe aici. Si eu am fost temperat. Si Moga a fost.

~Gestul de asasin care se știe protejat al lui Moga merita, poate, o simplă corecție printr-un com usturător~
Moga este pentru tine ~sacal~ si ~asasin~. Exagerezi, exagerezi, exagerezi. Si toata lumea vede asta.

Problema ta este ca te iei de persoana si nu de texte. Pentru tine Agonia este un camp de lupta, si imi pare ca nu poti functiona fara ~inamici~. Intr-un anume fel, te stimuleaza sa scrii si sa evoluezi literar, si cred ca de asta provoci mereu scandaluri. Sau e o nevoie narcisica de a fi mereu in centrul atentiei, cum se poate vedea si in poeziile in care-ti omori copilul sau iubita, sau eseurile in care profetesti apocaliptic ca vine peste noi ~inchizitia ortodoxa~, asa cum se teme proasta ca va cadea drobul de sare?

Toata polemica de mai sus e crescuta pe un mare fas. Parerea mea este tu genul ~vezi enorm si simti monstruos~, ca un personaj de Caragiale. Mie nu-mi place felul in care tot tulburi apele pe aici, nu-mi place faptul ca esti extrem de subiectiv si influentabil. Cred ca ti-ai ratat secolul, daca te nasteai cu macar un veac in urma mai puteai fi un haiduc, un justitiar. Cred ca simtul exacerbat al justitiei iti joaca feste. Dar lumea e nedreapta, si asa va fi pana la sfarsitul ei. Nu vei putea trece cu capul prin zid. Nu vei putea urni pamantul. Poti doar sa schimbi cate ceva, si asta daca esti tu insuti corect. Daca te-as fi simtit de la inceput ca esti obiectiv, as fi fost de partea ta. Dar subiectivismul tau e iritant de-a dreptul.

Sfatul meu dezinteresat: agita-te mai putin. Nu mai pune la suflet toate. Cand simti ca iar umfli proportiile, respira adanc, pune-ti muzica spa, aseaza-te in lotus si mediteaza la un koan zen. Pune problemele astea care ti se par groaznice in fata infinitului si a vidului. Si vei pricepe ca sunt un mare fas. Cum zic japonezii: ~poti sa te zbati oricat daca esti legat de un copac, nu vei zgaltai stelele~. Si fiecare e legat de copacul lui.

P.S. Scuze pentru lipsa diacriticelor si a ghilimelelor, am folosit un computer strain, cu o tastatura bizara.

\"Necum în fața scumpei zidiri sau prin preajma porților aurite, mândria eparhiei, darul evlaviosului senator GB, nu aveau a se găsi zdrențăroși murdari, care să tulbure cu rănile, păduchii sau miloaga vorbei reculegerea purtată în sfânta zi de duminică, cu grijă, de acasă, prin SUV-uri, către mijlocirea caldă a altarului.\"

Fraza asta e stufoasă, greu de pătruns, mai ales când o ia razna pe la \"rănile, păduchii sau miloaga vorbei reculegerea purtată în sfânta zi de duminică, cu grijă, de acasă, prin SUV-uri\". Lipsesc și niște virgule, și se putea trunchia liniștit.

\"duminică, cu grijă\"
M-aș feri de cacofonii chiar dacă apare virgula. În cap tot sună cacofonia, pentru că omul modern nu prea mai face pauză de respirație la virgulă, grăbit fiind de felul lui, pauză pe care un recitator sau un actor ar face-o.

\"prin SUV-uri\"
Ai vrut să zici: \"în SUVuri\"?

\"homeleși\"
N-ar fi mers mai bine homleși, dacă tot e un barbarism?

\"Slujitorul acelei sfinte case a Domnului nostru tocmai se schimbase. \"
Dacă venise \"de trei luni\", asta nu e \"tocmai\".

Ar mai fi din astea, dar nu mai stau să purec textul.

\"dară aici meșteșugul perdelelor de apă și de arbori dădea salbă de răcoare pe fruntea preumblătorului\"
Stilul acesta îl folosești îndeosebi în prima parte, și amintește de Topârceanu, cu \"Minunile Sfântului Sisoe\". N-ar fi rău, dar îl pierzi pe parcurs, nu îl susții tensionat la fiecare frază, cum Topârceanu reușește.
Ar fi bine să te decizi pentru un stil: ori pastișă de bucoavne și vechi tipărituri, ori stilul modern, care, zic eu, în cazul de față ar fi dat mai bine contrastul pe care mizezi. Contrastul ăsta ți-a ieșit în pasajul cu înmulțirea șaormelor, și toată scena scandalului.

Un text bun, de altfel. Proza alunecă bine, dincolo de micile retușuri posibile, umorul și creionarea personajelor au zvâc.

\"coniacul și berea se terminase\" mă gâdilă oleacă la ureche, zici că e o expresie ruptă din cârciuma lui bicuță
ultima strofă parcă taie din tensiune, aș fi preferat să se termine cu plecarea Olguței
poem bine închegat, vizual, cinematic, îndeosebi a doua strofă mi s-a lipit de cord

Carmen, pentru că ai închis comentariile la textul lui Alberto, îți răspund aici.
Mi-ai zis așa: \"te rog frumos sa contactezi un editor si sa iti spuna daca AMP ti-a comentat textele tale sau ale altora de pe contul meu\".

Uită-te la offtopicul de la textul meu \"Acinus\", și vei primi răspunsul. Tu și Alberto aveți același I.P. Iar stilul ultimelor comentarii de pe contul tău pe textele mele este clar stilul lui Alberto.

P.S. Poți să mă comentezi negativ, dar fundamentat critic, nu să vii tu și Alberto să bateți câmpii cu penibilități de genul: \"poezia ta e \"un elefant se legăna pe o pânză de păianjen\", că nu ține cu mine.
Sper că am fost foarte clar.

Victor, nu te atacam, doar îți ridicam mingea la fileu. Hai că-ți place! E rândul tău!

\"Textul propriuzis poate fi citit momentan doar în greaca veche\"
Oare câți de pe Agonia pot înțelege greaca veche? Alfabetul acela frumos, dar straniu... Eu pot citi în greacă veche, dar n-am răbdare să buchisesc.

Noutatea se adresează unui cerc restrâns de specialiști, nu cred că pot fi găsiți prin zonă.

Când va fi disponibilă traducerea în engleză ne vom putea convinge că din 330 și până azi textul nu s-a schimbat. Desigur. Pentru că a fost destul timp la dispoziție ca să fie schimbat textul PÂNÃ ÎN anul 330.
La acea data procesul de epurare a textelor indezirabile (ca Evanghelia după Toma, de pildă) luase sfârșit.
So, big deal.

Chiar și după purecarea textelor sacre de bug-uri gnostice și contradicții software, tot au rămas problemuțe. Inclusiv în Biblia actuală. Cum ar fi aluzia la reîncarnare, când Iisus spune că Ioan Botezătorul ESTE de fapt profetul Ilie. Sau faptul că Iisus se contrazice, spunând: \"cine nu e cu noi, e împotriva noastră\", iar mai încolo: \"cine nu e împotriva noastră, e cu noi\".
Și mai sunt. Data Paștilor care nu concordă la Ioan și sinoptici, calendarul celor trei ani și jumătate de misiune ai lui Iisus, etc.

Dar eu aștept cu interes revelațiile domnului Potra, care va veni cu o teribilă Evanghelie trimisă la Atelier de către domnii editori ai corpusului divin prin veacul IV, dezvăluire-șoc ce va zgudui din temelii creștinismul planetar.

Să-ți trăiască nepotu... ăă, volumu, și să ne chemi și pe noi la botez... ăă, bairam, chef, paranghelie, lansare cu pișcoturi și răchie, ce-o fi. Coperta trimite la o atmosferă de Bucurescii Vechi, melancolii boeme, fotografii la pas. Pentru starea \"urban\" mergea, zic eu, un ghetou de blocuri comuniste de 10 etajere, din alea cu haine atârnate la balcoane, antene de satelit, tencuială căzută, containere în mijloc. Poza de pe copertă e frumoasă, sper că se potrivește cu interiorul urban al volumului. Vânzări plăcute să ai!

\" paniCA_COagulează\"
nu-mi place acel CACO

\"fulguit\", \"fiori\", \"dorință\", \"o sută de șoapte\", \"adorm\", \"zâmbească\"... zici că e o poezie scrisă pentru revista Elle, rubrica \"colțul cititorului\".
Ar trebui să-ți analizezi lexicul cu multă atenție, după redactarea primă a materialului.

\"bate un vânt de stepă alergată de fiori cristalizați\"
cam încărcată construcția, se poate simplifica

dar ca exercițiu parcă parcă se coagulează ceva...

poți să mă critici pe text la \"sub pământ\", aștept obiecțiile tale. Nu mă deranjează critica fondată, doar referințele la persoană de genul \"ai o răutate endemică\", \"ai probleme psihice\", etc. Alea mă înfurie, recunosc. Sunt coleric. Dar criticile pe text m-au ajutat mult aici, pe Agonia. Am progresat prin ele, chiar dacă unele mi-au căzut mai greu, însă fără ele sunt conștient că aș fi stagnat.

Dacă poți accepta un sfat (pe care eu însumi l-am urmat atunci când l-am primit): în pauza asta de o lună (care îți va prinde bine) citește \"Atlasul de sunete fundamentale\" al lui Doinaș și \"Panorama poeziei universale contemporane\" de Baconski. Nu e chiar poezie recentă, dar e o etapă importantă de parcurs până la optzeciști, postmoderniști, douămiiști și restul. Vezi și tu ce e pe acolo, compară, exersează, ia note de lectură. Îți vei da singur seama de unele lucruri. Spor la treabă!

Cred că defularea asta de sinceritate ar fi câștigat un plus de credibilitate dacă era fără rimă și ritm. Ne convinge că e o explozie de stări contradictorii, năvalnice, teribile, dar noi simțim că tu mai stai să potrivești rime în momentul deversării pe foaie (fișier).
Nu prea merge.

Un ritm lăuntric, frust, în cuvinte bruscate, ar fi dat mai bine.
Cum ar fi arătat textul ăsta fără rime? Posibil impresionant.

În final faci o piruetă și cazi din nou în capcana umorului facil (\"jucăm mima?\"). Ar fi fost mai adecvat un final coroziv, nemilos. Care să mențină tensiunea din restul textului.

Bine, domnule Potra, ne-ai arătat destule exerciții ludice. Pe când niște texte grave, metafizice, cu descrieri ale lumii, fresce interioare, priviri lărgite spre complexitatea totului?
Nu trebuie să rămâi cantonat într-un singur stil. Încearcă orice manieră, cu riscul de a scrie prost. Numai așa poți progresa. Toți am scris stângaci la început. Sau suferi de mania perfecționismului?
Continuă, domnule Potra.

Boris Vian e drăguț, genial am putea spune, toată lumea e de acord.

Dar dacă ai întâlni pe Agonia, Mădălină, texte de genul:
\"mă simt tare serios/ mă simt cam conștiincios/ și mult prea lenevicios\",
recunoști că le-ai băga la Atelier fără ezitări?

Dacă ai întâlni un text printre cele ce așteaptă aprobarea ta,
cu versuri cam așa:
\"Și cuget prea mult la cum să trăiesc/
Și la oameni prea mult mă gândesc/\"
l-ai pune la recomandate, sau l-ai ignora fără remușcări?

Dacă ai da de versurile astea pe site:
\"eu însă n-am decât un fluieraș de trestioară/
Din care fluieresc/ de dimineață până-n seară\",
fără să știi că sunt de Vian, care ar fi părerea ta critică despre ele?

Îmi place jemanfișismul lui Vian, dar cred că suntem cu toții prea influențabili în opiniile noastre. Numele contează. Chestiune de marketing.

Îmi spunea oarecând un oarecine de pe clubliterar: orice prostie ai scrie, va apărea întotdeauna cineva să o elogieze.
Cam așa e și prin paginile domnului Potra, mai mereu.

Domnule Victor, dumneata aduni cuvinte din DEX și le măriți cu forța, chiar dacă sărăcuțele protestează că nu au nici în clin, nici în mânecă unele cu altele?
E un dadaism remixat acilea? Care e tehnica de scriere? Pui bilețele cu cuvinte în bască, le amesteci bine și apoi le arunci pe jos? Care-ți face cu ochiul mai șăgalnic îl bagi în capodoperă?
Sau acesta e un exercițiu de creative writing pe care l-ai făcut în clasa a cincea, cu tovarășa de roma, și ți-a plăcut atât de mult încât ne-ai fericit și pe noi cu el?
Domnule Victor, te întreb și eu, ca nenea Camus pe baciu Cioran: când te vei maturiza și te vei apuca de scris, trecând de etapa infantilă a \"ghidușiilor\"?

Pe mine m-a amuzat \"unei chelneriță\". Teribil ce m-a amuzat.

Miss Anghel, dacă tot îți bagi în poezia asta \"fundul cel mare\", atunci poți să ne spui câte ceva și despre \"fundul cel mic\"?

În altă ordine de idei, tu ne transcrii acum din jurnal? Sau e un pasaj din oracolul unde-ți notezi reverii cu Costi Ioniță?

Tot nu mi-ai răspuns la întrebarea de data trecută: de ce ți-ai ales tocmai pseudonimul \"Anghel\". Mulțumesc anticipat etc

eu mă gândeam că \"realiate\" vine de la \"re-aliate\", adică o re-alianță a poeților, calambur voit sau nu
:)

poate că lumea iepurașilor hedoniști are ceva filosofic să ne spună despre noi înșine, lume de iepurași ocupați cu jocuri poetice hedoniste, peste care trece sumbru o umbră de vultur a viitorului

jocul tău, carmen, mi se pare o replică în oglindă a agoniei, așa cum agonia e o reflectare labirintică a lumii în sine
felicitări pentru idee și realizare

nu respectă regulile clasice pentru haiku, dar sună bine pe linia asta inovativă
acesta de față e chiar memorabil, pentru expresivitatea maximă în doar zece cuvinte

Diana, vezi că ești agramată. Numai prin clasa a IV-a mai întâlnești greșeli de gramatică din astea: \"mă înfing\". Știam eu că \"amalgatul\" tău nu e un accident.
Poezioara asta mi se pare că e rezultatul unei probleme fiziologice: \"am cumplită nevoie la toaletă\". Dar așa e când ai \"mintea ocupată\". Sper că nu te superi.

Apropo, de ce ți-ai ales tocmai pseudonimul \"Anghel\"? Sunt curios.

da, sufletul e o priză smulsă, cu adevărat... îmi place melanjul de modernism și simțire neuromantică... văd aici un soi de esenin reîncarnat de toamne, dar rătăcit între neoane și lumini de bulevard, tastându-și angoasele, binarizându-și scepticismele, luminându-și mâhnirile cu luminile spectrale de monitor plat, la confluența tradiționalismului dezrădăcinat și a urbanismului resimțit cu acuitate dureroasă...

oh, îmi place acest poem, poate și pentru că nu mai sunt păsări... sau or mai fi, că nu se poate să nu fie păsări în lumile siliștene, dar sunt mai sus, în înaltul acestui cer verzui deschis, zboară departe și le simțim doar umbra trecând peste cuvinte

poemul acesta are o umbră de film românesc vechi, alb-negru, cu mirese uitate în gări prăfuite de provincie, cu cai mormăind aplecați între șine, plecări și uitări și reveniri în acasa acaselor, ochi mari de fată mare privind în depărtări de zăpadă păscută de vânturi, cu toate fâșâiturile aferente unei pelicule vechi, crăpăturile de lumină azvârlite peste cadre cu generozitate

ca să zic mai pe scurt, al dracu ce mi-a plăcut!