Anghel Pop

M-a convins poemul de la cap la coadă, conturează un peisaj fantastic ce-mi amintește de întrelumile delirante din \"Amantul Marii Doamne Dracula\" de Fănuș Neagu. Pendulând între realul imund și dincolo-uri eterate (\"era o fereastră care dădea spre canalul urât mirositor noi spuneam că suntem la veneția\"), Haralambie al tău are o tentă de personaj viguros din povestirile voiculesciene (\"avea ochi fioroși mâini subțiri care pictau îngeri\"), și mă opresc aici, că n-are rost să insist. Să-ți trăiască inspirația!

Ca stilist ești convingător, acum dă-ne niscaiva acțiune, o intrigă bine conturată da capo al fine, o povestire închegată, dincolo de fragmentările astea misterioase. Și scrie-ne ceva proaspăt, la zi, să-ți simțim pulsul. Să-ți luăm tensiunea epică, monșer.

\"îmi cufundam barba nerasă între coapsele tale, răsfățul labiilor dulci, mai fine decât buzele mele… Știai că încă ai gust de virgină?\"

Acest text nu depășește fanteziile sexuale trimise de către tot felul de cititori maniaci revistelor FHM, Hustler, Playboy, Infractoarea, Deep Throat, Your Anus and You, etc. Ești sigur că te mulțumești să atingi nivelul revistei \"Povestea Mea\"?

\"fesele strânse de răcoare\"?
Cum arată așa ceva?
:)
Gosh. Când unei femei îi este frig își pune mâinile peste sâni sau se bagă sub plapumă. Dai impresia că ai pus centrala termică pe 17 grade, din zgârcenie. Răcoare? Dacă nu știi să încălzești fesele alea, să le înfierbânți, încât ele, sărăcuțele, suferă de \"răcoare\", atunci la ce bun să ne mai servești o \"corupere de minoră\"?

\"cu fesele strânse de răcoare și de emoția goliciunii, întrebând „Sunt frumoasă? Ești minunată… Spune-mi că sunt cea mai frumoasă femeie din viața ta! Ești singura femeie din viața mea!...”

Adică ea îți spune ție: \"Ești singura femeie din viața mea!...”?
Groaznic. N-aș vrea să-mi spună o lolită: \"ești singura femeie din viața mea\". Oh, să nu ajung chiar așa.

\"șoldul supt îndelung\"?
Sugi șolduri? Vai, vai.

\"doar eu pot să cânt la tine, de la umbra claviculei până la încheietura genunchiului… \"
O, nu, cu așa ceva nu poți da lovitura. Femeia-vioară e o imagine banală azi. Proza erotică a evoluat de la Pitigrilli încoace. Ușor dezamăgit...

\"Ces sont des hypostases de l’amour, dans lequel la femme aimée joue le rôle motrice. Le poète reste « assis », seulement en réagissant.\"
Ca să înțelegem și noi, cititorii mai slabi de franceză, asta e chiar poziția poetică \"woman on top\"?

http://www.instablogsimages.com/images/2008/04/10/terminator_sex_pos-004_15699.jpg

Nu prea e clar ce și cum, dar gândirea asta fragmentată, ruptă, răsucită e interesantă. Mai zic și că riști să plictisești cititorii dacă nu-i vei captiva totuși cu o intrigă cât de cât depănabilă. Ermetismul brut dă bine în poezie, în proză îndepărtează. Te mai citesc. Numai bine!

Dacă problemele mele de sănătate îmi vor permite să vin, voi veni cu plăcere, mai ales că Sibiul este un oraș de care mă simt atașat, și pe care îl cunosc destul de bine. Dacă nu, atunci pot trimite câteva texte, proză, eseu, poezie, ca să fie citite. Până atunci, Victor, ceea ce facem noi pe aici toată ziulica tot un fel de turnir este, cu plesneală de commuri metalice peste bot, en garde, cules de batiste lirice aruncate de pe conturi-fantomă, cavalcade de idei și încrucișat de vorbe ascuțite, uneori până la ciomăgeală de clone sau ambuscade cu useri-vasali. Deh, dacă n-am avut norocul să ne naștem măcar pe la 1500, când încă se mai trăia, nu se citea despre viață...

N-am prea înțeles ce anume înseamnă \"un dialog atât pe proză/eseistică cât și întru poezie\". Mai precis, cum se va încadra el în specificul serilor artgotice, pentru că văd că este cerută acceptarea lui Călin?

\"decorul de la intrare: fără draperii, fără covoare, pereții goi\"
DECÓR, decoruri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol.

Deci pentru tine un \"ansamblu de obiecte\" înseamnă \"fără obiecte\" (fără draperii, covoare)?
Asta e logica ta? Decorul pentru tine înseamnă \"fără-fără\"?

\"inima mea e o peșteră rece
o cavitate subterană\"
Așa, deci e o peșteră, dar nu care cumva să lași cititorul fără explicații, trebuie să ne spui și că \"peștera\" e \"o cavitate subterană\" cu \"multe galerii\". Asta înseamnă verbozitate, beție de cuvinte, umplere cu material inutil a unui text găunos, ca să arate mai plin, să ne ia ochii.

typo: \"o ființa fabuloasă\"

Apoi mai avem \"multe galerii înfundate niciuna nu duce spre lumină\" și dintr-o dată, hop, ai sărit direct \"la intrare\". Dar logica nu e punctul tău forte.

Și dă-i, și luptă:
\"o ființa fabuloasă... explică alegoric... s-ar putea să fiu tot eu\".
Madam are impresia că dacă recurge toată ziua-bună ziua la mitologizare atunci ne va convinge că e citită, cu informații diluate luate de pe diverse site-uri de larg consum. \"o ființa fabuloasă fără nicio armă\"? Ce vrei să spui cu asta? Ființele fabuloase au întotdeauna arme, numai a ta se vizualizează prin definirea asta negativă? Nu orice se poate mitologiza, pentru că pici în kitsch, vezi avertismentele lui Paul Ricoeur.

Titlul ne spune: \"Poem cu o peșteră și mulți lilieci\". Păi unde sunt liliecii, că prin peștera ta mai bântuie un singur liliac, și ăla cam prea mort, săracu. Ai pierdut ideea pe parcurs, odată cu inspirația?

\"te plimbi fără torță\"
Fără draperii, fără covoare, fără armă, fără torță... și înșiruirea poate continua: fără sens, fără noimă, fără sare și piper, fără inspirație, fără niciun dumnezeu, fără legătură, fără talent, ș.a.m.d, tehnică deficitară, puseuri de grafomanie chinuită.

\"s-ar putea să fiu tot eu
capăt diverse forme
care nu se pot vedea cu ochiul liber\"
So, ființa fabuloasă ești \"tot tu\", dar una dintre formele \"ce nu se pot vedea cu ochiul liber\". Există o \"ființă\" ce mișună pe la intrarea în peștera care ești tu, nu are arme, biata de ea, dar, how bizarre, \"nu se vede cu ochiul liber\"! Dar cum se vede? Cu telescopul? Cu microscopul? Cu raze X? Curat ilogic, parol. Uite ființa, nu-i ființa, hai să ne jucăm de-a v-ați a-prinselea.

\"pe măsură ce merg membrele mi se desprind
sângele nu mai curge
trecătorii nici nu observă\"
Aha, au apărut și trecătorii în grota minunilor, acum e trafic, păcat că amărâții nu pot degusta show-ul dezagregării tale, pentru că, nu-i așa, e întuneric beznă în peștera muierii, deoarece ai afirmat tranșant mai sus că prin zona aia crepusculară \"te plimbi fără torță\" și nimic \"nu duce la lumină\".

\"pe jos se târăsc poeme livide
cu hainele rupte\"
Da, cam așa e poemașul ăsta: livid, rupt rău pe ici, pe colo, pe la încheieturi, dezmembrat și descompus numai puțintel, cât să ia maul cititorilor cu pretinse revelații htoniene, bune de impresionat gospodinele ce se duc la baba veta să le ghicească în globul de cristal și să le intepreteze visele cu liliacu mort de la atâta plescănit în peștera umedă cu fantă de lumină.

Mici retușuri de finețe:

\"și își făcu curaj\"
CU_CU nu sună bine
\"și își\" se poate contrage în \"și-și\", pentru oralitate

\"se auzeau avioanele trecând pe deasupra\"

E clar ca niște avioane pot să treacă numai pe deasupra, că doar nu or trece pe dedesupt. \"Pe deasupra\" e în plus.

moscheia, corect moscheea

\"o încâlceală de fiare, beton și bucăți de carne zdrelită.\"
acea carne poate fi numai zdrelită în încâlceala aia, adjectivul ar trebui schimbat cu unul de impact, inovativ, altfel e subînțeles din context

\"Cei doi frați ai lui și Mahmoud, vărul lor, trebuie că erau undeva în stânga, una cu pământul încă fumegând.\" Pe de o parte eroul nu e sigur unde sunt frații lui (TREBUIE CÃ), pe de alta e sigur că sunt \"una cu pământul\". Mi se pare o contradicție. Ori una, ori alta. Dacă știe sigur că sunt morți, atunci știe și în ce parte li se află cadavrele. Deci acel \"trebuie că\" e în plus.

nu își - nu-și (pentru oralitate)

\"Hussein nu reușise să găsească în dărâmături decât două grenade și un pistol rusesc.\" Caută prin dărâmături și află așa, tam-nisam, două grenade neexplodate? Cam prea la fix. Necredibil. Mai plauzibil era să le fi avut de acasă, sau să fi știut de vreun depozit secret pe la rude.

\"nici unul dintre ceilalți membri ai echipajului\"
pentru simplificare, ceva de genul: \"niciun camarad\"... Oriunde se poate contrage, e bine să se facă asta.

\"se pregătea, disperat, să se arunce spre șenile și să încerce să agațe\"
prea multe verbe. \"să încerce\" poate cădea

\"Simțea că începe să se prăjească, de la benzina și uleiul aprins care se întindeau pe caldarâm... Hussein se ridică în picioare și începu să alerge\"
Neplauzibil. Se putea târî mai rapid, sau să se rostogolească, etc.

\"spre margine străzii\" typo

\"Hussein înțelegea binișor și ivrit. Tatăl lui fusese negustor, și dorise să-i asigure toate șansele unei educații bune.\" Cam tras de păr... genul de truc neveridic din cărți. Are doar 8 ani, dar înțelege ce vorbesc dușmanii. Și aceștia nu trebuia să vorbească mai codat, fiind într-o operațiune militară? Vorbesc de parcă ar fi la plajă.

\"Se pare că îl ura\" că-l (pentru fluență)

\"Gura, imigrantule. De data asta facem după regulament.\"
Aici e partea care mi-a sunat cel mai rău. Complet neveridică. Adică afirmi că înainte soldații aceștia au distrus o casă palestiniană cu proiectile explozive și incendiare doar pentru niște \"sclipiri suspecte\" la geamuri, adică au \"deratizat\" contrar \"regulamentului\" pentru o nimica toată, ucigând civili, și dintr-o dată au acum scrupule și vor să respecte regulamentul?

De ce? Păi acest rebel nu ucisese 5 camarazi de ai lor? Nu trebuiau să-l elimine? De ce să nu-l mitralieze de la depărtare, așa cum propunea Julius? De ce să-și pună viața în pericol? De ce ar fi ales o cale de verificare riscantă, împingându-l cu piciorul pe rebel? De ce să se asigure că e mort, dacă tot trebuia să-l ucidă? De ce să riște ca acest rebel să aibă o încărcătură explozivă, pe care o putea detona cu un singur deget rupt, fie și din pragul morții? De ce să pună șeful pe subordonat într-o poziție riscantă, când avea de dat un raport despre moartea unui subaltern? Nu ar fi fost socotită această decizie criminală de către șefii lui?

Varianta asta e complet neplauzibilă. Și felul în care un copilaș ucide din întoarcere, de pe jos, trăgând un glonte dum-dum exact în gâtul soldatului, e cam prea la fix, prea tras de păr. Cam prea mult pentru un copil contra unor soldați, care puteau să-l mitralieze mult mai rapid, fiind într-o poziție mai bună! Iar copilul mai are timp și să strige Allah Akhbar. Și vrei să spui că doi soldați experimentați s-au uitat ca proștii în timpul ăsta? Păi tragi din reflex, din instinct de conservare. Mai degrabă ar fi mers ca variantă credibilă o explozie de grenade, pregătite din timp de către copil.

În rest, textul mi se pare ok.

Unele aforisme probează scăpărări de geniu, altele se cufundă în prolix și explicitare (gen \"demența, alienarea, marginalizarea, naufragiul, afazia, epilepsia sau Poezia\"), altele sunt simple glose la gândirea cioraniană (\"Privește consacrarea ca pe o sinucidere, nu publica decât dacă ești pregătit să crăpi...\").

Greșeli de redactare: Nietzche, Stoljenițân, tătăroiacă, etc. Plus cacofonii multe, gen \"ca cele\".

\"Femeii iubite tu îi dai inima, dar ea cere mai mult, cere sufletul\" îi aparține lui Bob Dylan, nu lui Pittiș (I give her my heart, but she wanted my soul).

Dar, trecând peste imperfecțiuni, am descoperit aici o inimă vie, de care lui Gogol nu i-ar fi fost rușine, o căutare neliniștită a la Berdiaev, un spirit chinuit metafizic al subteranelor românești (prin care s-ar fi pierdut însuși Dosto), un suflet expus nouă cu toate \"rănile-vagin\", credibil, impresionant. Se simte studiul până la tocire al Caietelor lui Cioran în stil și parafrază, lucru recunoscut și asumat de către autor, uneori supărător urechii stilistice, alteori bine strunit.

Nu mai citez ceea ce mi-a sunat bine, ar fi prea multe cugetări. Dar mărturisesc că aș mai citi...

An Nou Gnoseologic să ai!

Prima strofă îmi aduce aminte de confesiunea apocrifă a lui Eminescu: \"am fost ranit la cap... cu pusca umpluta cu pietre de diamant cât oul de mare\".

În sensul ăsta milițienii și mitologizarea din următoarele strofe ar fi integrate. Dar cine ar fi atunci călugărul? Dumnezeu?

Polei fericit în Franța aia mitologică și bon réveillon!

Zici că e \"Fetița cu chibrituri\", adaptare modernă. Leo are dreptate. Păstrând personajele, ai putea încerca alt final, mai puțin previzibil.

Mă gândeam că, dacă-ar dispărea pronumele cu majusculă, s-ar lăsa loc pentru o benefică ambiguitate: \"dar dacă personajul principal nu e chiar Iisus reloaded, ci doar un vagabond, sau un naiv, sau un nebun, sau un impostor, sau un utopist, sau anticrist, sau...\"
În sensul ăsta, personajul Iisus ar trebui să nu facă minuni vizibile, clar supranaturale, ci doar dintre cele care ar putea fi explicate prin impact psihologic, contaminare mimetică, hipnoză, NPL, etc.

Cititorul trebuie încurajat să-și construiască propriile ipoteze. Aceste pronume de majestate îi lasă doar o pistă, cea a descinderii divine. Generoasă, de altfel. Revenirea lui Iisus a fost exploatată de Dosto în legenda marelui inchizitor. Subiectul e gras. Sper să nu te tenteze previzibilul. Agentul-șef cam aduce a Pilat...

De ce ar fi mers Alina în persoană la Poliție, când putea fi mulțumită că l-a dat pe vagabond pe mâna legii? De ce și-ar pierde o cață timpul de bogătașă, când ar putea să stea la șuetă cu amicele superficiale? Înverșunarea ei e suspectă, cam nesusținută. Și de ce ar fi mers cu ea soțul ei la Poliție? Bogații nu obișnuiesc să-și piardă timpul cu nimicuri. Au altă mentalitate.

Aștept continuarea cu interes. Mă gândesc între timp la Maestrul și Margareta.
An Nou Creativ să ai!

Alea cu cartea pusă la zootehnice și cu cârpa de pahare luată din botul câinelui sunt antologice. Eu aș citi mai mult pe episod, adică vreau mai mult material, parol!

Nu poți să scrii din perspectiva agentului-șef: \"Iar vagabondul ăla de-L aduseseră...\"
Pentru el vagabondul nu e decât un ins oarecare, nu are de ce să-i acorde pronumele imperial. Și pronumele astea cu majusculă ar trebui să dispară din tot textul, prea dau un aer de istorisire a unui evanghelist creștin, convins de majestatea inculpatului.

\"Mândruțescu dormise două ore, borâse sănătos la trezire, apoi se îndreptase \"

verbele astea în serie sună urât, mai schimbă și tu timpurile

\"mătii\" se scrie \"mă-tii\"

Episodul ăsta e plauzibil, nu am alte obiecții, aștept continuarea.

Ai vrut sa spui Quo vadis?

Clopotele se trag de franghie, nu de sfoara.


Si de franghia clopotului nu se atarna lespezi.

Surzi, plumburii si pietrosi.
Cioran zicea in Caietul I ca numai geniile isi permit sa puna trei adjective la rand. Cum ar fi Proust. In cazul de fata, adjectivele repeta aceeasi idee, nu vin cu vreo juxtapunere inovativa.

Raman la primele patru versuri.

Călin ne spune: \"Victor Potra ne rugase, \"pentru mântuirea sufletului lui\" să citim \"Savonarola\", dar pentru ca efectul să fie deplin, a trebuit să explicăm pe scurt cine a fost Savonarola, dar și cine este și mai ales ce este Victor Potra\".

Să recapitulăm: Savonarola a fost un preot dominican fanatic, conducător al Florenței între 1494-1498, perioadă în care s-a remarcat prin arderea cărților, distrugerea operelor de artă considerate \"imorale\", interzicerea dansurilor, transformarea statuilor \"păgâne\" în statui religioase, ostilitate față de Renaștere. Distracția sa favorită era să ardă în piața centrală pe ruguri imense: jocuri de șah, pălării de damă, lenjerii fine, oglinzi, cosmetice, cărți \"imorale\", instrumente muzicale, etc. Au pierit până și capodopere de Botticelli sau Michelangelo.

Pentru domnul Potra, Savonarola este simbolul răului care e religia, așa că pretenția sa ca domnul Călin să citească exact poezia asta de la Nichita, nu alta, mi se pare o dovadă de manipulare de la distanță. Domnul Potra se amuză să pună un doctor în Teologie să recite o poezie ce demască exact relele comise de religie, coșmar ce-l face pe Nichita în finalul poeziei să \"se trezească strigând și urlând\".

Domnul Potra a obținut această favoare de la domnul Călin folosind în mod ipocrit un limbaj religios, și anume ca recitarea să fie făcută \"pentru mântuirea sufletului său\" (de parcă ar fi dat o slujbă :-).

Nu e de mirare că, atunci când domnul Potra a aflat că un superteolog a citit o poezie ce demască derapajele religiei, a început să hihotească și \"să rânjească până la urechi\".

Sunt de acord că extremismul de orice formă trebuie incriminat, iar Savonarola a fost un personaj odios pentru umanitate. Dar nici manipulările potriene de la distanță nu-mi plac.

\"L-am cunoscut pe vremea când colabora cu tata, eram copil... Și acolo, în biroul din Casa Scânteii...\"

De curiozitate, ce birou era acela? De la ziarul \"Scânteia\", ori \"Scânteia Tineretului\", sau altceva?

Copiii de azi primesc seturi de valori din mai multe părți. Una învață la școală, alta le spun părinții acasă, alta văd la televizor sau în anturajul lor. De multe ori valori care se bat cap în cap. Așa că e multă confuzie azi în rândul copiilor și al tineretului. Scuza că nu va putea copilul socializa dacă e retras de la ora de religie nu ține, pentru că are oricum destule ocazii să socializeze cu colegii: restul disciplinelor școlare, jocuri, sport, activități creative, cluburi, tabere, olimpiade, etc.

Dar dacă un copil e supus de mic unor tiruri încrucișate de valori contradictorii riscă să rămână cu sechele pe viață. Nu i se poate decanta în gândire o imagine clară a lumii. Dacă tu ești ateu militant și ții să-l convingi și pe copilul tău de valorile tale, dar îl trimiți totuși la ora de religie, cred că îl soliciți prea mult pentru vârsta lui. Părerea mea este că ar trebui să-l retragi, asta până când statul va introduce și cursuri de ateism în programa școlară. Dar chiar și atunci, ar trebui ca acest copil să mai meargă din când în când și la ateism, și la religie, pentru ca să poată alege singur ceea ce-i convine lui.

Trebuie să-i oferi opțiuni, să-l înveți să gândească singur, nu să-l îndoctrinezi tu cu opiniile tale. Cine știe dacă el, când va crește, nu va alege singur să fie religios, pentru că asta îi va ostoi angoasa morții, sau îi va oferi un set de valori viabile în fața instabilității lumii în care trăim.
Vezi cazul Savatie Baștovoi, poet bun, al cărui tată era prof de ateism științific, iar el s-a călugărit după ce a trecut prin ateismul impregnat de tatăl său, și e acum un mare scriitor religios.

Învață-l să aleagă, să nu te trezești că se va revolta mai încolo că l-ai manipulat să creadă în ateismul TÃU, nelăsându-l liber să-și caute fericirea cum o ști.

Da, Victore, explică-ne de unde ȘTII tu cu atâta siguranță că Moga e Zabet.