Anghel Pop

Hmm... ce ai furat, Poetryca, si cine te da in giudecata?

Oare tu ai furat fragmentu` lui NICE de dincolo de rau si bine, de s-a sesizat onorabilu` tradittore si te ameninta cu infricosatul giudet?

Si-acuma iti temi rozeta virgina si rinichiul proprietate personala.

Dar sa stii ca si la parnaie se traieste bine. Am vazut acum cateva zile o stire la tilivizor cum ca la Rahova fac astia trafic de droguri sub nasucu militailor de n-au greturi. Trai, neneaca, nu ca foamea lunga de poet.

Si-apoi, daca stimabilu` castiga si la Haga, iar tu intri la bulaul poetilor, poti gandi seropozitiv ca sa vezi partea luminoasa a lucrurilor: uite un citat din \"Posta\" lui Charles Bukowsky.

\"După depunere, tipul ne-a spus:
— Bine, aveți o slujbă bună. Feriți-vă de belele și sînteți asigurați pentru toată viața.
Asigurați? Erai asigurat și-n închisoare. Trei metri pătrați și fără chirie de plătit, fără cheltuieli cu-ntreținerea, fără impozit pe venit, fără pensie alimentară. Fără taxe pentru numărul de înmatriculare. Fără taxă de drum. Fără sentințe pentru condus băut. Fără pierderi la curse, îngrijiri medicale gratis. Camaraderie cu cei cu interese similare. Biserică. Pază. înmormîntare gratis.\" As adauga: sunt multi poeti pe la mititica, si scriu de le rup, poti face un cenaclu mortal.
Hai, liberare!

P.S. Imi placea si textul de azi noapte in care il ciuruiai pe Ivasiuc intr-un prepelix hyperliric.
De ce l-ai scos?

Hmm... ce ai furat, Poetryca, si cine te da in giudecata?

Oare tu ai furat fragmentu` lui NICE de dincolo de rau si bine, de s-a sesizat onorabilu` tradittore si te ameninta cu infricosatul giudet?

Si-acuma iti temi rozeta virgina si rinichiul proprietate personala.

Dar sa stii ca si la parnaie se traieste bine. Am vazut acum cateva zile o stire la tilivizor cum ca la Rahova fac astia trafic de droguri sub nasucu militailor de n-au greturi. Trai, neneaca, nu ca foamea lunga de poet.

Si-apoi, daca stimabilu` castiga si la Haga, iar tu intri la bulaul poetilor, poti gandi seropozitiv ca sa vezi partea luminoasa a lucrurilor: uite un citat din \"Posta\" lui Charles Bukowsky.

\"După depunere, tipul ne-a spus:
— Bine, aveți o slujbă bună. Feriți-vă de belele și sînteți asigurați pentru toată viața.
Asigurați? Erai asigurat și-n închisoare. Trei metri pătrați și fără chirie de plătit, fără cheltuieli cu-ntreținerea, fără impozit pe venit, fără pensie alimentară. Fără taxe pentru numărul de înmatriculare. Fără taxă de drum. Fără sentințe pentru condus băut. Fără pierderi la curse, îngrijiri medicale gratis. Camaraderie cu cei cu interese similare. Biserică. Pază. înmormîntare gratis.\" As adauga: sunt multi poeti pe la mititica, si scriu de le rup, poti face un cenaclu mortal.
Hai, liberare!

P.S. Imi placea si textul de azi noapte in care il ciuruiai pe Ivasiuc intr-un prepelix hyperliric.
De de l-ai scos?

Eu personal sunt pentru pastrarea bibliotecii virtuale, chiar daca forma si conditiile ei vor trebui revizuite atent pe viitor pentru adaptarea la legislatie.

Cred ca aceste probleme sunt inerente si apar din cauza ca internetul e un mediu revolutionar fata de cartea tiparita. Abia acum, prin conflicte si tatonari se va limpezi un cadru legal. Probabil la fel de bulversati vor fi fost si copistii de manuscrise medievali cand a aparut tiparul lui Gutemberg (am copyright pe Biblie de la Batranu`, te dau la inchizitie, o sa murim de foame, uahaha!).

As dori sa precizez ca e foarte greu sa iei legatura cu editura care a scos o carte. Foarte rar o editura isi da datele de contact (C.P., email, adresa sau telefon).

Unele s-au desfiintat intre timp, altele isi schimba adresa.
Am remarcat ca, de cand informatiile telefonice si-au trecut baza de date pe computer, foarte des telefonista iti spune rapid: \"Nu am gasit numarul\", desi tu stii clar ca institutia cautata are telefon.

Alta data am dat telefon la un numar de editura pus intr=o carte, ca sa comand un album de pictura, si mi-a raspuns o voce de amarastean care mi-a inghetat limfa instantaneu:
\"De unde dracu ai luat numaru` asta?\" + injuraturile cumplite de rigoare. Vocea aia satanica nu o pot uita nicicum, si azi am cosmare.

Vreau sa zic ca, dupa ce te-ai ostenit sa transcrii un text, risti sa nu poti contacta editura ca sa-i ceri acordul pentru postare pe acest sait, pentru ca nu o poti intotdeauna gasi. Nu toate au sait pe net, ca Humanitas.
Si nu stiu cum se poate remedia aceasta situatie.

In alta ordine de idei, ma gandesc ce simplu era ca o lege sa oblige fiecare editura sa trimita gratuit un exemplar din fiecare carte scoasa macar in cele 3 mari centre studentesti: Bucuresti, Iasi, Cluj.
Practic, tot ce ar fi aparut in Romania dupa `89 ar fi existat macar in centrul regiunii tale, cu un cost minim pentru edituri. (La fel ziarele si revistele!)

Astfel, am ajuns ca in mileniul III, in orasul meu de provincie sa nu pot citi nicidecum \"Lumea ca vointa si reprezentare\" de Schopenhauer, pentru ca la biblioteca a disparut primul volum, iar in librarii si anticariate online nu exista ca sa o comand.
Si sa dispui de o singura viata, si sa te nasti in Romania ca sa nu ai acces la o carte este foarte trist.

De aceea cred ca problema Bibliotecii Virtuale trebuie analizata cu atentie, inainte de a fi linsata rapid in piata online.
Poate un avocat va oferi o consultatie gratuita in aceasta problema, poate absolventii de Drept de pe sait se vor interesa, poate ar trebui initiata o discutie nationala in \"Dilema\", niste interviuri cu marii scriitori ca sa vedem cum privesc ei aceasta situatie (repet, ambigua), ar putea fi initiata o discutie amicala intre cativa poeti de pe sait si cateva edituri.

Eu cred ca o editura inteleapta constientizeaza ca un mic fragment dintr-un roman te invita sa citesti cartea intreaga si sa ti-o cumperi de la ei (oare nu face parte publicarea unui fragment dintr-o carte in lansare printre tehnicile de marketing?).
Mai ales ca saitul nu face bani de pe urma Bibliotecii Virtuale!

Dar niste discutii de mai mare amploare decat audienta poezie.ro cred ca ar fi utile.

Asa e ce scrisesi tu pe acilea, in textul tau.
In afara de cuvantul \"picoare\", care cred ca nu e un regionalism morosan.
:)
Hai, inspiratia!

Mai, nu stiu daca ai geniu, dar talent/imaginatie/umor ai 100%.
Sa ma faci sa rad nu e putin lucru.
Hai inspiratia!

P.S. Cine e Ivasiuc asta? Alexandru?
:)

Asa e, fratioare, asa e.
Subscriu.

Se vede ca esti din Sighet...
Nu degeaba e o casa de nebuni si un lagar in oraselul ala liliputan in care nu exista decat o intersectie.

Pai, daca si tu recunosti in subtitlu ca e ROMAN, de ce mai incadrezi textul la POEZIE?
Pai e roman, nene, cu personaje, descrieri, fundal, intriga, actiune, tot!

Eu zic sa te apuci serios de treaba cu romanul asta, fara sa ne mai aiuresti punandu-l in forma de poeme epopeice si cine stie ce poeme-fluviu.

Ca ai descris-o pe Petrovna destul de binisor, atata ca ai executat-o prea repede, ce ti-a facut saracu personaj principal de l-ai casapit inca din introducere?

Hai ca ne lipsea un Tolstoievski al nostru, sa tintim si noi, romanii, macar un Nobel!
La treaba!

Daca ai fi reusit sa-l camuflezi mai bine pe Lovecraft in textul tau, m-ar fi convins.
Dar ce e prea mult e suparator...

Mai, ce de discutii pe aici... s-au calcat in tastaturi ca sa intre mai in fata, sa apuce sa zica fiecare ceva.

Pe cine naiba intereseaza de Paunesq? Paunescur e ca un dinozaur in extinctie.

Si cine il mai recepteaza pe Dinescu ca poet, cand constiinta colectiva il percepe ca pamfletar, reporter si moderator TV?

Ehei, ce timpuri erau, ehei, pe la inceputul mileniului, cand scriai astropoeme explorand adancimile haurilor interstelare ale poeziei... cum trec erele geologice, ca o clipire de ochi, ca rastimpul dintre nasterea si explozia unei stele. Si ce va mai ramane din poemele noastre cand vom pasi peste sargasele eternitatii ca peste niste bioglife ale vidului?

Incredibil de adevarat!
Marea speranta anonima a fracturistilor, viitorul poeziei romanesti, genial de b/analul, per/vers de talentatul, brasoveanul, anticristul literaturii de maine, apocalipticul, enigmatic de clonatul, maestrul liviu diamandi, vrajitorul cuvintelor, a ajuns la Atelierul poezie.ro!
E un mister mai tare ca davinsicoud.
Astept sa se faca si filmul...

Mie-mi aminteste de blestemele lui nenea Arghezi.
O rafuiala in versuri cu injuraturi si balacareli nu strica din cand in cand, pentru defulare si sanatate lirica.

Adime, iti sugerez colegial sa scrii texte din astea, dar mai specializate, cu dedicatie si bataie lunga:
\"Politaiului\",
\"Birocratului\",
\"Tipului care taie gazu`\",
\"Parlamentarului\",
\"Taxarului si impozitarului\",
\"Celui care imi tranteste ghiseul in nas\",
\"Idiotului care ma depaseste periculos cu masina straina\",
\"Benzinarului care baga apa\",
\"Mecanicului care schimba bateria buna cu una goala\", etc.

Astfel romanii vor avea de unde alege si recita, fie singuri la nervi, fie la o bere cu prietenii.

Poezia ar mai avea o sansa de relansare, avand acces subit la marile mase de iubitori ai literaturii.
In definitiv, nu asta e scopul poeziei?

Bine-ar fi si Muresan...
dar ma tem, pe cat se spune,
c-o sa iasa-un Mic Rroman:
Adrian Copil Minune!

Si io banuiesc ca textul e a lui pablo escobar, pentru ca e la moda sa te dedublezi mitic, sa ai proiectii astrale lirice, sa te clonezi la infinit, sa te pseudonimizezi pana nu mai stii cine esti, sa faci text in text in hyperspatiu si hipotimp, sa faci praf textul si autorul, cuvintele si identitatea, in cautarea identitatii pierdute printre cliseele identitare.

Dar un tip care aude cum zbiara furnicile are ceva vana de poet! Imi aduce aminte de jimmorrison care auzea strigatul fluturelui murind.

Si taranul ala care se uita crucis la tine de parca tu i-ai gripat gaina, ori i-ai frecat nevasta prin porumb, ori i-ai zgariat DVD-ul cu \"Leana si Costel\", tipul ala e foarte realistic, nene! E plin de ei pe toate santurile din localitatile pitoresti ale patriei fascinante.

Insa un geniu anonim ca hosica pablica nu suporta ca textul lui sa-i ajunga la atelier, nici macar cu scuza ca editorul nu banuia cine se ascunde sub pseudonim, nu?

\"un puști a debutat cu acest text, în sens că, a publicat pentru prima dată, pentru prima dată deci și-a arătat un text publicului\".
Debutul asta perpetuu seamana cu o eterna dezvirginare, hosulica... in cautarea poemului pierdut, inapoi la inocenta scrierii prime.

De m-ar intreba clienta,
as sti iute sa raspund:
\"Da, draguta, am chiloti,
du-te-acolo drept IN FUND!\"

Am inteles calamburul! Mersi de explicatie, nu am dormit toata noaptea incerc sa dezleg enigma, dupa cum se vede.

E interesant ca acelasi joc de cuvinte l-a facut un taran cand incerca sa-mi comunice faptul important ca el are un \"caine adresat\".

Am tot stat sa ma gandesc cum poate el sa-l adreseze pe caine, daca nu cumva e un caine din ala inteligent de tip pulikutkio care stie sa iti aduca ziarul acasa sau sa recunoasca adresa ta cand il abandonezi in camp pentru ca a killerit gainile vecinilor.
Dar nu era un \"caine adresat\"!
Era doar un banal \"caine dresat\".
:)
Sanatate mentala si inspiratie alirica!

1. Literatura trebuie sa fie subversiva, ca adversiva e din nastere, oricum.

2. Poetii sunt oricum traumatizati, din cauza hypersensibilitatii lor ereditare, asa ca o trauma a esuarii la Atelier in plus chiar nu mai conteaza.

3. Ca sa publici pe hartie trebuie sa dai de baut la critici si sa-ti platesti volumul. Pe net poti publica la greu alaturi de toti frustratii planetei vorbitori nativi de limba romana. Tot un drac.

4. Eu fac parte, desigur, din gasca lui Anghel Pop. Cine mai este in gasca asta, nu prea am habar. Se mai fac inscrieri.

5. Da si nu, posibil, desigur, se poate, asa e. Dar care era centrul?

6. Agonia are o centralizare pluricentrica si centrifuga. Ca de aia e agonie, lupta, chin.

7. Agonia functioneaza fara repere concrete, fiind virtuala, reperele ei nu pot fi decat virtuale.

8. Poetii urmaresc sa comunice lucrul important care e gloria personala. Oricum ei sunt inteligenti si culti, dar inca nu toata planeta a aflat.

9. Si literatura de mana a doua si a treia are farmecul ei discret. Sunt unii care numai din asta consuma, deci e mare cerere pe piata. Altfel de ce s-ar scrie atat de multa literatura second-hand?

Si acum, in premiera pe tara, intrebarea mea pentru tine, bonus:
La punctul 7 ziceai ca ai dresat intrebari. Spune-mi si mie cum faci, ca eu nu reusii sa le dresez deloc, tot salbatice sunt. Cum comentezi? Argumenteaza.

\"fracturism e sã umbli “beat”, sã fii las si slab si murdar, mã rog, chestii… obosealã, muzicã grunge (sau nu), sictir, extaz… si sã trãiesti cum scrii\"

Ianus umbla beat, obosit, slab si murdar pe strada?
Nu.
Deci nu traieste cum scrie.
Deci nu e fracturist.
Quod erat demonstrandum.
Ha ha ha.

De fapt nimeni nu are habar ce e fracturismul si cu ce se mananca. Care sunt criteriile de identificare a unui text fracturist, care sunt marcile sale distinctive, ce diferenteaza un text fracturist de unul nonfracturist?
Vreau exemplificari prin pasaje din poezii.

Toata discutia asta e ca o revolutie intr-un borcan cu apa. Imi aduce aminte de parerile docte ale expertilor in privinta \"Hainelor noi ale Imparatului\".

Imparatul Ianus e gol, manifestul lui nu spune nimic clar, si toti isi dau cu parerea.

Manifest? Cu idei nebuloase, haotice, de genul: \"fracturism e sã umbli “beat”, mã rog, chestii… muzicã grunge (sau nu)\"?
Intr-o singura fraza avem: ghilimele, relativizarea lui \"ma rog\", autocontrazicerea logica prin acel \"sau nu\".

Hai sa va zic si eu parerea mea: fracturismul e un \"pipi\" pe perete, sictir, ma rog... sau nu?

Prea transparenta usa aia...
niste batai machiste intre pretendenti pentru poeta preferata, ceva fulgi zburati, niet?

Penisul efemer in vaginul de fier suna freudian a femeie castratoare.

Io dzic ca ie mai bine ase:

In vaginul efemer
acest penis ca de fier!

Sa vezi ce rasturnari psihanalitice...