Anghel Pop

mereu asteptare
chemare nicicand
doar trupul o mare
de sange visand
siaje amare
lasate de gand

Povestirea asta ar trebui intitulata: \"Cum sa topesti primul milion de dolari\".

Si este o istorie adanca si plina de intelesuri, care ne invata ca banii tuturor se duc in buzunarul cel larg al Unchiului Sam, si ca fericirea e o supa vietnameza cu prietenii.

Si ca vedetele nu-si mai pot cumpara linistea anonimatului nici cu un milion de dolari, liniste de care noi, anonimii, ne bucuram pe gratis.

Clubul Devoratorilor de Povesti merge inainte, povestile curg, iarna vine...

Dar cine nu-si doreste cu ardoare
sirene tatuate pe picioare,
cu romul la borcan
si pipi in ocean,
cu sufletul murat de vant si soare?
Ay, ay, Magellan,
pehlivan!

domnule Neant
crud si amagitor
mai lasa-mi te rog
jocul razelor lichide
pe nisipuri albastrii
intr-o femeie morgana
ca oceanele visatoare
mai lasa-mi caderea
si inclinarea tristetii
pret de o vesnicie
si apoi
nimic nu-ti mai cer

sfarsitul visului
nu ne va sti niciodata/
doar acest somn de papadii
ce roteste nori
imaginari/
doar nisipul sub pleoape
intr-un gand impietrit

\"urăsc hotelurile
camerele în care nu visează copiii au ceva din paloarea
cavourilor\"

Nu stiam de ce ma cuprinde o angoasa terifianta in camerele de hoteluri... acum am aflat.
:)
In acele camere mor oameni, se acupleaza suflete, dar nu viseaza copii.

\"îndepărta-voi de la mine tulburarea sufletului
înapoia-voi lenea pietrelor din care s-a născut
iar prinosul stomacului îl voi da sălbăticiunilor
domesticindu-le
și trăind în sălașul lor
mai sfânt decât baldachinul aurit al fățarnicilor\"

Pasajul acesta mi-a amintit de \"Asa grait-a Zarathustra\", prin incantatia hipnotica a frazarii.
Fain ar fi sa aiba si romanii un manual al desertaciunii.
Poate-l scrii tu.

Din curiozitate: cu ce se deosebesc \"viețile noastre devenite povești\" de \"poveștile vieților noastre\"?

nu stiam ca intre versuri
se poate strecura atata durere
ca vertijul frunzelor sarind
de pe crengi brumate

ca un suflet in acolade
muscand din marul lui mandelbrot
pentru ispita eternitatii
castel de carton

Am recitat poezia ta, si am gasit ca numai ultimul vers rupe ritmul, desi respecta simetria numarului de silabe.
Daca vei recita textul de mai multe ori cu glas tare (nu in gand, cum din pacate suntem obisnuiti) poate vei gasi o formula mai fericita pentru versul final, care sa exprime totusi ideea prima.
Oricum, forma slefuita a celorlalte versuri ma face sa cred ca nu esti la prima abatere, si ca ai multe incercari de sertar...
:)
In rest, e usor de ghicit ca e o figura paternala care iti da tarcoale (are palarie, nu scufie de Santa). Iar discul de vinil cu muzica veche este o punte intre generatii.

\"de dimineață am călcat cu mașina un câine m-a privit/
în ochi și a zis hâc atunci când l-a strivit roata\"
\"felicia/ nu mai muri și nu mai învia după fiecare orgasm/
ascultă și tu un sfat prietenesc\"
\"nu mai am nicio emoție/
de la primul deget liric introdus în matricea muzei/
cum dracu să transmit și altora sentimente?\"

Ironia salveaza poezia.

Si totusi, nu-mi inchipui cum poti sa calci un caine cu masina, iar la viteza aia sa-i mai poti surprinde PRIVIREA (nu ai timp) si sa-i auzi hâcul (prin zgomotul de fond al motorului).

Daca ar fi zis: bicicleta, car, ar fi fost mai plauzibil.
Hâc!

Vasile, nu reiese clar din textul tau care e intrebarea pe care am adresat-o lui Felix. Marturisesc ca nici eu nu m-am prins (erau mai multe intrebari acolo).
:)
Ar trebui sa o citezi, sau sa o reformulezi, pentru ca sa inteleaga cititorii tai de la ce anume ai pornit.

Si daca tot ai dat un nume, cel al lui Andrei, cred ca trebuia sa aduci citate din textele sale, pentru ca sa iti sustii argumentatia.

Eu cred ca ai putea sa rescrii a doua parte a textului tau in acest sens. Cred ca s-ar intelege mai bine la ce anume te referi.

Andrei, ce penibile greseli gramaticale de clasa a IV-a faci:
\"macar daca mai intrii\"
(\"intri\" se scrie in acest caz cu un singur \"i\")
\"toti ceilalti membrii\"
(\"membri\" se scrie in acest caz cu un singur \"i\").

Incredibil. Un student la Litere care nu stie sa scrie corect nici macar in limba sa materna! Acestea nu sunt greseli de tastare, ca dovada faptul ca nu le-ai remarcat pentru a le corecta: sunt greseli de gramatica, din lipsa de studiu.

De fapt, textele tale sunt \"poza\". Pozezi ca un fotomodel care isi arata sufletul sau minunat din toate unghiurile.

Uite, din ultimele doua versuri ale textului tau de mai sus
s-ar putea desprinde ideea ca ai o viziune mareata despre umanitate, si ca doresti o lume mai buna:
\"ca oamenii să se sature de ele (razboaie)
și să se iubească mai mult\".

Deci in poezie iti doresti o lume in care oamenii sa se iubeasca mai mult, in timp ce in realitate crezi despre alti poeti (printre care si Dan Carlea de mai sus) ca sunt \"muste care se strang la rahatul unor poezii\".

Nu poti sa pretinzi in poezii ca doresti o lume in care oamenii sa se iubeasca mai mult, in timp ce in viata reala nu faci decat sa privesti alti poeti cu ura si dispret, ca pe niste \"muste pe un rahat\", multiplicand ura din lume.

Cand te-ai automintit si ne-ai mintit pe noi? Atunci sau acum?

Din cauza asta percep eu poeziile tale ca pe niste \"poze\". Retusate cu mult Photoshop liric, pentru ca sa ascunda urata realitate.

P.S. Domnule Dan Carlea, daca acele persoane \"de bun simt\" nu au zis nimic atunci cand Andrei te facea chiar pe tine \"musca pe rahat\", nu vad de ce se scandalizeaza acum. E tardiv.

iar pruncul se inchina ascultandu-si
numele murmurat de fantanile adancurilor
in care danseaza
luni rosiatice in balans
cand mortii gonesc pe autostrazi subterane
spre valtorile neantului
trecand prin ziduri/ prin visele noastre ciudate/
ca un fel de pasari orfane
dizolvate treptat in umbrele
vietilor noastre neintelese
iridiscente/ evanescente
pentru eternitate

\"prietene, lasă poarta deschisă\"

prietena/
nu putem lasa poarta deschisa/
aici bantuie frigul prin incaperile/
brumate de ganduri iernatice/
si stam inghesuiti unii in sufletele altora/
ca pinguinii polari/
intr-o siberie de ceturi romanesti/
dar zi gandului tau flamand si ostenit/
sa bata la geam cu schije de vant/
si vom sti ca e el/
aducandu-ne tacut numele tau/

„Crăciunul de fapt e la carrefour. Acolo îl simt cel mai adevărat și nu că am fost un amărât de casier tocmai în decembrie suportând coada, număratul banilor pe care nu-i voi avea vreodată, scanatul cadourilor pe care nu mi le-aș permite sau melodiile sâcâitoare ale instalațiilor electrice.
Dar acolo sunt mii de oferte, brazi aranjați, beculete și magazine colorate în roșu, zăpadă artificială. Crăciunul e la mcdonald\'s, la unirii, la diverta, pe magheru, în cimitire, când toate crucile sunt împodobite și morții zâmbesc sub pământ înghețați.
Crăciunul e la tv, sau lumina caldă care iese din ferestrele buncărelor gri interminabile, filme cu happy end, oferte de încă 3 vieți la 10 mii ’n obor, iar piața și brazii de vânzare ca un morman de cadavre, ca și când acolo s-a purtat o mare bătălie între două colonii puternice cu doi comandanți orgolioși, acum doar corpuri desenate frumos în cărbune.
Crăciunul e când îmi îngheață picioarele și-mi strâng fularul pe față, lăsându-mi afară doar ochii ca o caricatură de musulmană într-un ziar danez din cauza căreia se vor începe mii de războaie ca oamenii să se sature de ele și să se iubească mai mult.”

Inca o data se vede ca textele tale sunt proza 100%, Andrei. Cine citeste „poezia” ta aranjata pe orizontala, asa cum am facut eu, nu poate avea nici un dubiu.

Acum sa analizam aceasta proza. Ce aflam? „Crăciunul e la mcdonald\'s, la unirii, la diverta, pe magheru”. E greu de gasit ceva mai putin interesant, ceva mai plictisitor, un truism mai fad.

Iti „ingheata picioarele” si iti strangi „fularul pe fata”, si crezi ca asta e atat de important pentru literatura de avangarda incat oamenii vor muri in mii de razboaie pentru tine.

Ce narcisism plat, promovat ca inovatie in literatura! De fapt e acelasi egocentrism al textului ca autoreclama.

Poezia e mai mult decat consemnarea placida a faptului divers!
Poezia e mai mult decat un jurnal in vers alb.
Poezia nu e un blog literar, Andrei.

Cantonarea in aceasta tehnica banalizatoare conduce spre manierism, astfel incat textele tale sunt deja previzibile pentru cine a citit mai mult de 3 „poezii” marca Andrei Ruse.

Acesti „avangardisti” (reprezentati aici de Andrei), cazuti in capcana manierismului pe frontul literaturii, au impresia ca au descoperit secretul ultim al poeziei, ca textele lor sunt inatacabile, si de la adapostul pretinsei lor invulnerabilitati ei cred ca pot respinge absolut tot ce nu se potriveste cu stilul lor.

Ei sunt un fel de cruciati literari in numele „noului”, care de fapt e tot VECHIUL, dar camuflat abil pentru cititorii naivi, nu suficient de bine pentru cititorii profesionisti ca mine, care au devorat literatura universala pana la saturatie.

Astfel de texte sunt nule din punct de vedere literar tocmai prin perisabilitatea lor, prin caducitatea biograficului, sunt simpliste, puerile, si in cele din urma, o literatura minora de cafenea literara (sau virtuala), sortite disparitiei in matricea anihilatoare a internetului.

Felix, vreau sa semnalez cateva erori de redactare care s-au strecurat in acest material masiv:
\"despree\"
\"axtelor\" (probabil \"actelor\")
\"ciolhan\" (CHIOLHÁN – Din tc. külhan.)
\"Dorian Grey\" (Dorian Gray)

Mi se pare foarte interesant procedeul prin care cuvantul \"entuziasm\" (perceput de artisti ca fervoare creativa) e confiscat de diavol in viziunea lui Thomas Mann:
„O inspirație într-adevăr fermecătoare... la care-i totul ca un mesaj divin... te străbate... cu sublimul fior al harului divin... o atare inspirație nu-i de la Dumnezeu, care prea lasă multe în seama rațiunii, e numai de la diavol, adevăratul domn și stăpân al entuziasmului”.

Nu numai ca in fraza de mai sus se regasesc sintagmele \"har divin\" si \"mesaj divin\" (si atunci cum poate fi demonul \"adevaratul domn al entuziasmului\"), dar insusi termenul \"entuziasm\" in greaca veche semnifica \"a fi in zeu, a fi posedat de zei\" (adj. entheos).

Or, a forta punerea semnului egal intre \"entuziasm\" si \"inspiratie\" si a conditiona apoi aceasta \"inspiratie\" de aderarea la diabolic, iata un sofism foarte subtil, care ar merita aprofundat pentru a se face legatura cu ceea ce se intampla in zilele noastre cvasiapocaliptice.

Te felicit pentru simplitatea discursului, care in mod sigur va face acest articol accesibil tuturor, si pentru diversitatea informatiilor stranse.

Domeniul cinematografiei are si el cateva repere in acest sens: filmele \"The Ninth Gate\" (r. Roman Polanski), \"Eyes Wide Shut\" (r. Stanley Kubrick), \"The Devil\'s Advocate\" (r. Taylor Hackford), etc.
Sau industria muzicala. Poate intr-un articol viitor.

As fi dorit si o raportare a temei faustice la actualitate, la lumea confuza in care traim, la directiile literaturii de azi. Sunt interesat si de bibliografie, pentru a o putea consulta la randul meu.

Am intalnit un tanar satanist care pretindea ca in momentul in care trebuia sa semneze pactul faustic s-a speriat atat de tare la aparitia demonului incat a fugit! A mintit? Spunea adevarul? Iata ca tema aleasa de tine e actuala!
Exista spirite faustice si azi.

Imi amintesc de intrebarea pe care o pune regizorul Zeffirelli prin intermediul unui personaj cantaretei de opera Maria Callas in filmul \"Callas Forever\": \"Ti-ai dori sa devii un vampir pentru a castiga imortalitatea, cu pretul distrugerii sufletului tau?\"

ay ay cum racaie poetii
in coconii lor transparenti
scrijelind poeme in pielea intunericului
strigandu-se prin visele paralele
si digerati de angoasa polara
viermi de matase rasucind poezii
in coconi aurii insirati in neant
cum ne-traiesc poetii
crisalide tanjind dupa zborul
pentru care nu este nume
doar ay ay

Cine e fratele Esenin stim, dar cine e fratele David?

Luna ca o damigeana minoica arata bine, dar o damigeana dacica... oare cum o fi aratand?

Imi place pe aici ca aflu multa lume, de la Labis la cei 7 pitici, soareci studiind carti si patinand pe sticle goale, poetul aurel calare pe calul troian invadand desertul lumii, si mult neant pe care plutesc tot felul de lucruri, favoritul meu.

\"Tarm alegoric\" mi se pare un trop comun, mai sunt cateva greseli de redactare. Insa poemul e coerent, captiveaza atentia, comunica o viziune, are amplitudine.

Ideea asta cu cele zece porunci imi aminteste de istoria cu Dumnezeu care vine la poporul romanesc si ii zice sa tina o singura porunca, dar fiind vorba de \"sa nu minti\" romanii refuza, tiganii refuza si ei cand aud de \"sa nu furi\", numai poporul ales cand aude ca e vorba de o porunca gratis cere sa i se dea zece, daca tot e fara bani.

Asa ca, Domnu` Aurel, ne rugam sa va rezumati si Dvs. la doar zece porunci poetice, pentru ca si asa ne e destul de greu sa le urmam pe astea trei de pana acum, zic ca nu ne e usor sa tinem tot felul de porunci, chiar daca suntem cititori, dar avem oarece samanta de rebeliune in noi, ceva coasta de drac.
No, ase!

\"săritura de fapt se petrece pe loc
aș spune în gol\"
Sunt doua imagini contradictorii, parerea mea este ca ai putea pastra doar una.

Nu inteleg primul vers in contextul sariturii la groapa cu var. E vorba de linia de pe care incepi saltul? De ce \"prag\"?

Da, lumea e o competitie nemiloasa (dictonul e valabil si intre poeti), imi amintesc de maratonul infernal din filmul \"Si caii se impusca, nu-i asa?\", viata e un concurs idiot si inutil intre fiinte, in timp ce individul stabileste recorduri personale la saritura in neant.

Idee interesanta, dar mi se pare insuficient tratata.