Poezie
dimineți
1 min lectură·
Mediu
E dimineață,
se mișcă soarele în fereastră
și gălbenușul în ou.
Cu propria-ți piele îmbraci oglinda,
femeie, urăsc falsa ta pudoare
- e ca și cum ziua și-ar acoperi
cu o frunză transparentă goliciunea.
Taci. Tăcerea ta îmi umple oasele cu nisip
ori de cîte ori mă apropii
să pipăi, pe furiș, marginea orizontului
e dimineață și eu
n-am să știu niciodată sfîrșitul visului.
Suflu și împrăștii
coroana imaginară a unei păpădii.
Sunt singur, te strig, tu îmi arăți soarele -
degetul ți se prelungește pînă îl atinge.
Mi-e teamă, îmi găsesc
liniile din palmă altcumva așezate -
asemenea norilor pe un cer împietrit,
îți spun. Tu taci. E dimineață.
Lumile se schimbă mai des
decît se nasc.
032.569
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “dimineți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/219289/diminetiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MTMTMihai Tița✓pana la \'suflu si imprastii\' este o poezie f frumoasa. apoi nu stiu ce se intampla, te-ai coplesit.
0
APsfarsitul visului
nu ne va sti niciodata/
doar acest somn de papadii
ce roteste nori
imaginari/
doar nisipul sub pleoape
intr-un gand impietrit
nu ne va sti niciodata/
doar acest somn de papadii
ce roteste nori
imaginari/
doar nisipul sub pleoape
intr-un gand impietrit
0
RHprea cazi în romanțios și alte zorzoane nesusținute în text. de reținut este tonul poemului
0