Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dimineți

1 min lectură·
Mediu
E dimineață,
se mișcă soarele în fereastră
și gălbenușul în ou.
Cu propria-ți piele îmbraci oglinda,
femeie, urăsc falsa ta pudoare
- e ca și cum ziua și-ar acoperi
cu o frunză transparentă goliciunea.
Taci. Tăcerea ta îmi umple oasele cu nisip
ori de cîte ori mă apropii
să pipăi, pe furiș, marginea orizontului
e dimineață și eu
n-am să știu niciodată sfîrșitul visului.
Suflu și împrăștii
coroana imaginară a unei păpădii.
Sunt singur, te strig, tu îmi arăți soarele -
degetul ți se prelungește pînă îl atinge.
Mi-e teamă, îmi găsesc
liniile din palmă altcumva așezate -
asemenea norilor pe un cer împietrit,
îți spun. Tu taci. E dimineață.
Lumile se schimbă mai des
decît se nasc.
032.555
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “dimineți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/219289/dimineti

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-titaMTMihai Tița
pana la \'suflu si imprastii\' este o poezie f frumoasa. apoi nu stiu ce se intampla, te-ai coplesit.

0
@anghel-popAPAnghel Pop
sfarsitul visului
nu ne va sti niciodata/
doar acest somn de papadii
ce roteste nori
imaginari/
doar nisipul sub pleoape
intr-un gand impietrit
0
@raul-hulubanRHRaul Huluban
prea cazi în romanțios și alte zorzoane nesusținute în text. de reținut este tonul poemului
0