sărituri la groapa cu var

dacă nu ar exista inima...
mă tot împunge o obsesie
mă simt deseori o vrabie
și poemul tău îmi ascute elanul deajuns cât
să-mi duc mâna la piept...
da e acolo
se pregătește probabil pentru un nou record re-cord
sau...

valu

mulțumesc, Valeriu; printr-o coincidență fericită, în timp ce tu comentai aici, eu comentam la tine; e, probabil, un semn al dimineților viitoare.

cu reciprocitate,

\"săritura de fapt se petrece pe loc
aș spune în gol\"
Sunt doua imagini contradictorii, parerea mea este ca ai putea pastra doar una.

Nu inteleg primul vers in contextul sariturii la groapa cu var. E vorba de linia de pe care incepi saltul? De ce \"prag\"?

Da, lumea e o competitie nemiloasa (dictonul e valabil si intre poeti), imi amintesc de maratonul infernal din filmul \"Si caii se impusca, nu-i asa?\", viata e un concurs idiot si inutil intre fiinte, in timp ce individul stabileste recorduri personale la saritura in neant.

Idee interesanta, dar mi se pare insuficient tratata.

\"recodurilor\"? vezi penultimul vers. Pentru că sînt posibile și alte interpretări de genul \"coduri personale\". Fiecare are un cod personal, un fel de card de credit, care pînă la urmă tot se termină

Liviu; în mod normal, tastez destul de des eronat, din grabă și din cauza suprasolicitării vizuale - ce vrei, ochi de \"spir(i)tist\" :) - însă, de data aceasta, după cum bine ai dedus, e vorba de sensul genetic.

mulțumesc pentru veghe și semn;

cu respect,

sisteme de referință, Anghel; geometrie și aspațialitate; limitare dinspre înăuntru, nelimitare dinspre afară.

mulțumesc pentru lectură și pentru analogia inspirată.

cu respect,

Nu că nu mi-ar plăcea, dar titlul merita ceva mai mult.
E un titlu căruia dacă îi dai un titlu devine un poem de excepție.

într-un raport just al antagonismului emițător - receptor, te invit, dragă Nicolae Popa, să primești drept titlu al titlului conținutul; mulțumesc.

cu respect,

Citit, acceptat, aplaudat!

E cu adevărat un reco(r)d personal, al tău, firește.

Probă poetică reușită, desprinderea în orice context e totdeauna generatoare de artă, iar tu ai trecut cu eleganță printr-o clipă de magie, de inspirație.

un vârf de picior dincolo de linia de sosire: Ioana; mulțumesc.

cu drag,