Anghel Pop

Scriitura ta poarta marca unui farmec al spatiilor vaste in care te oglindesti la nesfarsit pentru a-ti afla chipul ascuns: \"un semn dinspre ape/ dar călătoriile ne-au purtat către o țară fără locuitori\".

Si, desigur, tonul incantatoriu, vrajit, prin care induci lectorilor un soi de transa poetica, cu deschidere spre orizonturi terasate ca in epopeile lirice ale lui Saint-John Perse: \"se va face liniște vom aprinde focuri dincolo de munți/ părinții se vor întoarce din călătorii și ne vor naște încă o dată/ mai înțelepți cu o Vale a Plângerii\".

Te felicit pentru ideea de a atasa recitari textelor tale, te-am ascultat si stilul tau mi-a adus aminte de Blandiana recitandu-si poemele pe un CD Multimedia cu poeti moderni.
:)

Ma regasesc in textele tale cu placere.
Iti doresc inspiratie!

Ma simt apropiat de scriitura ta, probabil cam asa as scrie si eu daca mi-as gasi un stil, la granita dintre precizia violenta si nebulozitatea programatica, intre complexitatea ametitoare si simplitatea nemiloasa.
Ci in textul asta vrei cu tot dinadinsul sa ne ametesti de cap...
:)
Lectura mi-a lasat o placuta senzatie difuza de nenumit, fotografia nu aduce nicio lamurire in plus.
Parerea mea este ca te poti exprima bine in acest stil, daca ai grija sa scrii navalnic, dintr-o suflare, lasand eventualele slefuiri la final, dupa ce emotia bruta s-a consumat.
Acum ma reintorc in \"fluxuri de bezna\" cu \"miscari de caracatita oarba\".

Exista in poemele tale o sinestezie discreta, i-as spune \"parfum pictural\", prin care redispui lumea intr-un stil care poate fi inregistrat deja sub marca Setti.

Aceasta e o marca distinctiva a poeziei: sa nu se multumeasca doar cu descriptivismul tern al universului, ci sa rearanjeze piesele constitutive intr-un mod nemaiutilizat: rezultatul poate fi coerent/articulat, si atunci ne ilumineaza estezia, sau incoerent/vag/nebulos, si in acest caz suntem purtati la confluenta dintre oniric si real.

In cazul tau as sugera ca piste de plecare in analiza termenii \"colaj/montaj fotografic\", pentru ca textele tale imi rememoreaza senzatii rascolite de fotomanipularile de calitate de pe DeviantArt, tusate in sepia pentru efecte de halo, sau alambicate savant pentru a construi un cadru transrealist: \"casa era plină ochi/ de cărțile altora și de pelicule sepia\".

Este o ruta pe care merita sa o explorezi, si pe care ai pornit cu o impresionanta maturitate lirica.
Remarc faptul ca nu ti-e teama sa experimentezi metafore de o lumina violenta:
\"m-am dezbrăcat la timp/ de orizontul tău pătat de dorințe/
așa cum se scoate pielea de pe mielul de paști\".

Exista un aer incantatoriu si misterios al poeziei grave, in care se intretaie viziuni funambulesti cu premonitii ale metaforelor viitoare si sugestii sibilinice, pe care il atingi in pasaje de genul: \"cu tine mă pot întrețese/ acum că ai trecut toate podurile/ de piatră de ceață de sânge și de/ incertitudine\", \"fereastra/ tuturor răspântiilor de dinainte\", \"urmărind de la fereastră norii/ cum se încurcă în copaci\".

Un astfel de text care se propune ca un puzzle (remarc ordinea fragmentelor: C,D,B,A) se apropie prin complexitate si tonalitate de poezia completa, pentru ca fiecare imagine deschide noi cai de interpretare.

De pilda, secventa ca o indicatie regizorala \"refuzi/ să privești un schelet de pasăre/ de teamă [...] să nu mai poți/ scăpa de obsesia zborului\" mi-a amintit de melanjul copilarie/descompunere din filmul \"Tideland\", dar si de o povestire a prozatoarei Doris Lessing, in care trama mizeaza pe acelasi motiv de impact.

Sunt multe de observat in aceasta arhitectura textuala, efecte speciale de genul \"un regiment de morți așteptând/ căderea pământului\", dar ma opresc aici, ca sa las si altora placerea descoperirii.

Cred ca te afli pe drumul corect in cautarea unui stil, si iti recomand doar sa ai grija la pericolul dilutiei, sau cel al scrierii in momente de criza inspirationala. Succes!

\"orologii scorojite de vreme\" e o imagine cam perimata, cam predictibila...
In rest, ai mentinut tensiunea, se simte ca e un text scris dintr-o suflare, rotund.
Baga in viteza a cincea si calca acceleratia poeziei!
:)

Impresionanta confesiune.
Totul mi se pare ok, in afara de partea \"acolo îmi sfâșii pielea bucată cu bucată/ degetul drept ochiul stâng atriul central\", care tine de un discurs la moda in poezia actuala, si astfel foarte repede perisabil.
Keep in touch, little girl.

P.S. Care anume e de la Portishead? Sunt curios daca e vreuna din preferatele mele.

Diana, am sa incerc sa nu mai fiu ironic cu tine, pentru ca vad ca te superi (desi mi-e greu, caci asta mi-e stilul).
Am pomenit de \"cover-girl\" pentru ca tu ai adus vorba de asta vorbindu-mi despre Betca, si mi-a placut expresia.
Nici vorba de machism!
:)
Te rog sa mai ierti daca te-am suparat, si iti promit ca de acum voi folosi cu matale un ton mai serios.
Iti doresc inspiratie!
P.S. Eu nu sunt Cozan.
:)

\"melancolicul tort de ciocolată\"
De ce e melancolic? Pentru ca se termina atat de repede?
Isi presimte sfarsitul?

\"smochinele de smirna\"
Mi se pare cam fortata alaturarea.
SMÍRNÃ s.f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare,
benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie,
granat, spilcuță, tămâie.
De ce ar mirosi smochinele a benzoe?

\"îndrăgostită/ de iubire\"
E o tautologie care nu spune nimic d.p.d.v. poetic.

\"cu un cap invizibil purtând cercei
din obsidian [...]
și tu ai putea să provoci vise\"
Partea asta mi s-a parut incitanta, capul acela pictural, plutitor, ghicit, cu cercei misteriosi, si setea de control refulata in provocarea viselor.
Eu zic ca ai putea marsa pe asta. Restul mi se pare copilaresc, dar prea putin conturat pentru a oferi un tablou credibil.
Te mai citesc, cover-girl!

Nu vreau sa o impusc in inima pe Betca, distinsa domnisoara Diana, ci doresc sa fac cunostinta cu ea, deoarece presimt ca Betca este in ovo o personalitate pregnanta a literaturii romanesti virtuale, si sunt doritor a viziona si alte aventuri ale acestui personaj intrigant, care poate fi chiar un fel de cover-girl agonic.

Diana, abia astept continuarea foiletonului tau poetic.
Ma simt cumva simetric-rezonant cu Betca, aceasta aparitie fugara in spectrul meu lirico-vizual, iar sonoritatile numelui ei ce-mi rememoreaza caderea unui ou printre crengile unui plop chinezesc ma incita si mai mult la dezlegarea enigmei astrale pe care ne-o propui: cine este Betca si care este esenta ei adolescentina?
Ma surprind gandindu-ma in cursul zilei la Betca, si marturisesc rusinat ca intru pe pagina ta numai ca sa aflu ce a mai facut, daca e cuminte, daca nu a racit minimalist, daca nu si-a decupat ochii din teribilism suprarealist, daca o duce bine, daca si-a facut un rost prin lumea dura a literaturii romanesti.
Asa ca nu te lasa pe tanjala, si da-i bataie la scris!
O vrem pe Betca!
:)

\"There is some disagreement about just what precisely defines a dildo. There is general agreement that a nonvibrating device, resembling the penis in shape, size, and overall appearance, is a dildo. Some people include vibrating devices in this definition.\"
http://en.wikipedia.org/wiki/Dildo

Eu zic ca e o ambiguitate aici... desi \"lumea e ca un dildo\" mi se pare o comparatie geniala...

Repetitia cuvantului \"karmic\" putea fi evitata.

\"nu-i trebuie unui om mai multe decât să devină nemuritor\"
Aici e cheia efervescentelor ce ne dezechilibreaza.
Si, pentru ca nu suntem nemuritori, scriem poezii.

Mai zi, carla, mai zi!

Scrii incitant, surioara...

\"să fii șomer e o muncă a naibii\"
Si Bukowski zicea asta, ca e cel mai greu sa nu faci nimic, toti sar pe tine ca sa te convinga sa lucrezi.

\"lumea e ca un dildo
nimic nu vibrează aici\"
Unii experti considera ca si dispozitivele vibratoare pot intra la categoria dildo. Dar comparatia e incitanta.

\"vecinii ăștia sunt niște scursori se uită chiorâș că-s la zi cu chiria\"
Bine le vezi pe toate, fato!
M-a impresionat scarbismul asta autentic, si pisica beata cu vodca vizionand desene animate.
Mai scrie!

Cine e Veronika?
Am tot timpul impresia ca \"se pregateste sa moara\".
Ma tot astept sa dea coltul din vers in vers.
E destul de tensionant.

Dar Betca?
Am cautat cu Google si am gasit ca e titlul unui poem semnat tot de tine.
De ce apare ea obsedant din poem in poem?
Este vorba de un roman camuflat pentru derutare in fragmente poetice?

Care e relatia Betca - Veronika?
Sunt iubite ca in \"Heavenly Creatures\"?
De ce graveaza ele in duet \"un poem de dragoste\"?
Cer precizarile acestea ca sa apuc si eu un fir prin care sa deznod itele acestui text.

\"o rochie luminată
din interior cu fascicule de mercur\"
nu ma convinge. Nu pot vizualiza un \"manunchi\" de mercur care lumineaza.

\"ar fi putut transforma
pielea betcăi/ într-o planetă erogenă\"
Asta suna foarte incitant, recunosc.

\"la o adică\" mi se pare balast

\"cineva îi va scoate pielița\"
Apare un alt treilea personaj? E vorba aici de scrierea creativa a unui \"poem de dragoste\" in grup?

\"albul unei migdale\"
constructia nu ma impresioneaza, albul imi sugereaza un giulgiu oriental, puritate, inalbitori, etc., nu o migdala

Sunt curios cum ai scrie tu in dicteu automat un poem vast, revarsat, amazonian, care sa-ti sparga digurile cerebralitatii.
Ce zici, simpatico? Te prinzi?
:)

Ce faina expresie, sa-l \"traduci\" pe Dumnezeu... cu cine?
:)

Vad ca mi-a aparut catrenul trunchiat, precis ca din cauza unor ghilimele mai ciudate.

Catrenul suna asa:

Pai pricep abia acum
ce-a zis un roman de-ai mei:
Las` ca stiu eu ce si cum
ca-s \"mancat\" eu intre ei!

Pai pricep abia acum
ce-a zis un roman de-ai mei:
< ca-s \"mancat\" eu intre ei!>>

As citi un volum marca Nanu in stilul ultimelor doua versuri.
:))

M-a impresionat poezia asta \"din tălpi până în inimă\".
Ai o simplicitate neafectata care este atu-ul tau principal.

Imbratisarea cu mii de brate mi-a amintit de miriapozi in rut, si am suras, apoi de zeita Kali cea cu multe brate, si am cazut pe ganduri.

Mi-a mai evocat dansurile thailandeze in care vezi doar prima dansatoare cu bratele unduitoare ale celor aliniate in spatele ei.
Frumoasa imagine, te invidiez pentru ea!
:)

Foarte zen imaginea finala a libelulei pe pluta.
Strofa aceasta ar fi putut constitui singura un haiku impresionant, ma gandesc la broasca lui Basho.

\"o libelulă -
se așează pe plută
cu aripi țăndări\"

5-7-5

Reflexiile luminii pe aripi sunt condensate intr-un singur cuvant: \"tandari\".
Atmosfera de meditatie orientala e sugerata si de floarea de lotus.

Restul poeziei imi pare cumva distonant. E vorba de spectacolul in stil antic al unei cascade ca \"o cortina flasca\" declamand fara auditoriu, dar pescuiesti acolo, dovada ca pe pluta se aseaza o libelula.

Se poate pescui langa o cascada zgomotoasa? Vine pestele?
Mi se pare ciudata alaturarea acestor doua tablouri: agitatia cascadei si meditativitatea pescuitului.