Anghel Geicu

vă mulțumesc;

doamnă Eugenia Reiter, vă mulțumesc pentru recomandarea textului

doamnă Daniela Luminița Teleoaca, vă multumesc pentru comentariul d-voastră, cât si pentru steluță. este o adevărată surpriză [desigur, plăcută] com-ul d-voastră. știu că sunteți f. exigentă în privința textelor, așa încât, comentariul acesta nu poate decât să mă bucure.

p.s. când cineva vine cu un comentariu apreciativ, îmi vine f. greu să răspund pe măsură. nu îmi pot explica textul, cred că
mă înțelegeți. vă mulțumesc

vă mulțumesc pentru comentariile d-voastră.

răzvan, ai văzut în textul meu mult peste posibilitățile mele. eu nu asta am vrut, și nu asta am zis. această comedie umană, balzac o descrie mai bine. eu sunt un bun creștin, mă bazez pe morala creștină, care, din punctul meu de vedere, este singura care ne poate salva. Dumnezeu, în acest context, este pentru a ne aduce aminte că noi, oamenii, suntem pereni, aproape insignifianți, în comparație cu timpul.

nicolae, îți mulțumesc pentru comentariul tău. ai înțeles bine ce am vrut eu să spun. tocmai de asta am trecut textul la personale.
cuscru a fost un om cumsecade, chestiile din text sunt cât se poate de autentice

ai dreptate, durerea amorțește. îmi place această interpretare a ta. textul, nu voiam să îl postez atunci. însă, a intervenit ceva, și a trebuit. am mai modificat eu, pe ici, pe colo, sper că este mai bine acum.

îți mulțumesc pentru comentariul

La mulți ani Eugenia Reiter,
la mulți ani postacilor de pe acest site.
dacă ar fi să trag o linie, aș spune că poezie.ro este site-ul care mi-a adus cele mai multe satisfacții. cu aproape șase ani în urmă, postam pe acest site. am plecat din atelier, dovadă fiind cele câteva texte care au rămas, și pe care nu le voi șterge.
2016 mi-a adus, mie, câteva texte recomandate, dar și [tot datorită acestui site] un loc printre cei trei finaliști ai concursului de poezie traian t.cosovei, plus un loc printre finaliștii concursului de poezie, max blecher. pentru mine, asta a însemnat 2016.
pentru anul ce are să vină, urez tuturor agoniștilor multă sănătate, plus multe, f.multe texte mișto, recomandabile!
LA MULȚI ANI, NEBUNILOR DE POEȚI!!!

rondelul acesta mi-a adus aminte de un poem de-al meu, poem, pe care o bună prietenă, doamna
Lelia Mossora l-a postat pe youtube
rondelul de față este bine construit, are ritm, numai rimele, pe ici, pe colo, sunt
un pic cam facile, în rest, o poezie plăcută citirii

vă apreciez subiectivismul. cât despre text, nu îl voi explica. cine îl înțelege, bine! cine nu, nu-i treaba mea

Eugenia Reiter, mulțumesc pentru faptul că ai scos în evidență acest eveniment. mulțumesc de asemenea lui Teodor Dume cât și lui Costin Tanasescu Stefanesti pentru că au apreciat într-un fel sau altul acest concurs, concurs la care particip și eu și unde s-ar pătea că am anumite șanse.
așadar, prieteni de pe poezie.ro, țineți-mi pumnii! sâmbăta viitoare vom afla rezultatul.
să fie într-un ceas bun!

ștefan,

am găsit aici un text care, iată, spune altceva, decât de obicei. îmi place cum diluezi timpul aducându-l la forma ireductibilă a clipei. în definitiv, viața unui om nu reprezintă, dacă cineva ar desena o grafică a timpului, decât o simplă clipă. cicatricea este, în acest context, dovada de netăgăduit

ultima strofă are un haz nebun. florin rădulescu ar scrie o parodie pe cinste pe marginea acestei strofe. bănuiesc că ai luat prea în serios poezia, de fapt partea lirică a ei, neținând cont de interpretările pe care un cititor, cârcotaș sau nu, le-ar putea face

iată replica ce-mi trece prin minte, la spusele mamei d-voastră. desigur, textul are o altă conotație. îmi place muțenia icoanei din perete, care face trimitere la acele rugăciuni spuse în șoaptă.
unele texte ale d-voastră le citesc cu plăcere, printre care și acesta

vă mulțumesc pentru comentariile d-voastră.
textul de față nu este și nu se vrea, nici mai mult, nici mai puțin decât o simplă personală, și atât. departe de mine gândul că ar putea fi un text filozofic. unui text, pentru a fi filozofic, îi trebuiesc foarte multe ingrediente. în primul rând o idee, apoi argumente veridice. am citit într-o carte, sintagma, -filozofia este geometrie-. cu alte cuvinte, tot ce se spune trebuie demonstrat. demonstrație ce o fac cu prisosință dialogurile socratice din operele lui platon.
acest text este o personală, am mai spus. o simplă coincidență de titlu, vis-a-vis de eseurile distinsului domn R. Răchieru, fără să aibă nicio legătură cu acestea. de altfel, nici nu îmi propun a intra în vreo competiție, sau, mă rog, în vreo dispută cu Răzvan. doamne ferește! cel mult un dialog de idei. am scris despre suferință în felul acesta, dintr-un singur motiv, motiv ce, poate, îl puteți desluși citind ultimele trei texte ale mele. nu vreau să intru în amănunte, nu își au rostul.
în altă ordine de idei, eu unul, nu știu dacă suferința este bivalentă, ori, bipolară. mai întâi de toate ar trebui demonstrată chestia asta. până atunci, rămân la convingerea că suferința este efectul unei cauze.
în sfârșit, vă mulțumesc încă o dată pentru comurile d-voastră

îți mulțumesc pentru com-ul tău, dar mai ales pentru faptul că ai scos în evidență ceea ce nu ți se pare ok la acest text. asta apreciez cel mai mult la un comentariu, ca cititorul să spună ce nu i se pare în regulă la acel text. dacă autorul vine și el cu argumente solide, atunci, jos pălăria, e ca și cum poemul respectiv a trecut testul, sau, mai bine spus, a trecut cu bine de furcile caudine.
în sfârșit. am să țin cont de sugestiile tale, nu înainte de a încerca să îmi apăr cele scrise, așadar; în strofa a doua, aș fi putut veni cu un clișeu, nu am făcut-o, am preferat cele scrise. am să mă mai gândesc totuși.
la, a fi-ul ăla, ai dreptate, am vrut să îl marchez într-un fel, tocmai pentru a scoate ceva în evidență.
acolo unde ai spus, și bine ai spus, ca-ntr-un...e ok, numa' că eu am ales varianta din text tocmai pentru a evita prepoziția aceea, "ca". urăsc chestiile astea, de multe ori folosesc slash-uri. aici am sa mă gândesc serios, nu știu, poate am sa modific.
deci; îți mulțumesc încă o dată pentru comentariul tău, te mai aștept să pui degetul pe rană atunci când crezi că e cazul. cu respect

vă mulțumesc că ați poposit pe această pagină cât și pentru semnul lăsat. aveți mare dreptate. desigur, se poate și fără înflorituri, de fapt, aceasta este și premisa de la care plec atunci când vreau să scriu un text. am observat asta la marii poeți actulali, desigur, și la d-voastră. și anume, acel discurs simplu, autentic, ca în vorbirea curentă. tocmai în asta constă valoarea unui text, numai că, mulți nu țin cont de asta. pe de altă parte, e foarte greu să scrii așa. cu răbdare, însă, cu multă lectură din poeții actuali, se poate

vă mulțumesc pentru com-urile d-voastră.

Daniela, ai dreptate. acesta este și mesajul, SPERANȚA

domnule Teodor, vă mulțumesc pentru steluță cât și pentru faptul că, iată, ați găsit ceva frumos în acest text care să merite a fi spus

Eugenia Reiter, mulțumesc pentru reco

sunt foarte încântat de semnul pe care l-ați lăsat sub acest text, text ce tratează într-o anumită manieră giumbușlucurile bărbaților pe plajele noastre. în realitate a fost altfel. glumițe cu câțiva amici pe seama unor fătuci, berea, la sticlă, poze, cu telefonul, apoi, nelipsita invitație la volei pe plajă. în final, lecții gratuite de înot. din păcate, de câteva zile, marea este foarte agitată

mulțumesc pentru com. chiar așteptam un comentariu pe marginea acestui text. de cinci ani scriu poezie. textul de față reprezintă prima mea proză. este posibil ca în proză să fie alte canoane pe care din păcate, se pare că nu le-am respectat. m-am focusat pe textul în sine. ai dreptate, dacă aș fi fragmentat textul, poate aș fi câștigat mai mult în detalii, cu atât mai mult cu cât povestea este mult mai amplă. am căutat să creez un suspans încă de la început, să îl fac pe cititor să ducă textul până la capăt. nu știu dacă mi-a ieșit.
am mai periat eu textul pe ici pe colo, sper, următorul să fie mai închegat.
mulțumesc încă o dată pentru semnul lăsat

mulțumesc Eugenia Reiter!

wow...nu îmi găsesc cuvintele. eu, și premiul special, adicătelea, UN premiu special, VÃ DAȚI SEAMA? mă întrebați dacă m-am bucurat? eu, și un premiu! în afară de premiul din clasa a doua, niciodată nu am mai primit nimic. normal că m-am bucurat! mai întâi, după ce am citit în fugă chestia cu pricina, despre ce, și cum, am simțit, instant, pielea, făcându-mi-se ca de găină, după care, am ras un shat de pălincuță, de la mama ei, -DÃ SIBIU- așa, ca să îmi priască, după care, am tras aer în piept, cât se poate de adânc, și, VÃ JUR!!! niciodată nu am simțit atâta bucurie interioară. mă hotărâsem, eu, taciturnul, să postez un coment, cum că, ar trebui să mai zăbovim un pic asupra acestui concurs. de ce? iată de ce. pentru că acest concurs, nu a făcut altceva decât să scoată din noi tot ce este mai bun, texte care, altfel, nu ar fi existat. eu, de pildă, textul, cel care a participat la marele concurs agonia, nu ar fi existat. am observat texte f. bune de la autori care, altminteri ar fi zăcut în atelier. iată ce poate face un concurs. ambiția, determinarea, în definitiv, afirmarea, acea poftă de a arăta ceea ce poți, IATÃ, marele câștig al acestui concurs. cunoaște-te pe tine însuți, îmi rostea taică-meu, când avea prilejul să purtăm o discuție mai a cătării. acest concurs a dat posibilitatea să ne cunoaștem pe noi, să ne simțim, în propriile mâini, adevărata valoare.
felicit din toată inima pe câștigătoarea marelui CONCURS, recitindu-l, m-am convins că își merita locul.
dacă nu ar fi existat un loc UNU, poate, toți am fi fost câștigători. laurii, însă, îi revin numai celui care a ieșit pe primul loc.
în definitiv, toți suntem câștigători, de ce? pentru simplul fapt că am PARTICIPAT! ăsta este marele, marele avantaj al nostru

este interesantă interpretarea pe care ai dat-o textului meu. faptul că nu am fost prea explicit, tocmai în asta constă frumusețea unui text, acela de a îl percepe fiecare așa cum îl simte. frica de necunoscut, de capăt al drumului sunt numai câteva din temerile noastre, iar moartea, în ele din urmă vine ca o completare, singura, capabilă să ne elibereze

nu accept capitulare în fața mortii. viața este o luptă. moartea, doar un pretext. ne putem juca cu vorbele, cu faptele, mai puțin