Poem cu melc

ultima strofă are un haz nebun. florin rădulescu ar scrie o parodie pe cinste pe marginea acestei strofe. bănuiesc că ai luat prea în serios poezia, de fapt partea lirică a ei, neținând cont de interpretările pe care un cititor, cârcotaș sau nu, le-ar putea face

Anghel, multumesc pentru Feedback. Nu-mi este insa clar, ce anume ar putea fi interpretabil pentru un cititor,"carcotas sau nu", in aceasta poezie. Desigur, intotdeauna e loc de mai bine, iar eu apreciez criticile constructive.

Salutari din Bayern!

Joana

Ioana, salutări din România, unde "stropitoarea", urmată de "mea", poate ferici orice melc aflat, cu ceva noroc, în bătaia firicelului. Citesc mai tot ce scrii, cu seriozitate, de regulă. Însa aici m-a pufnit, involuntar, un val de voie-bună. Este din cauza mobilierului meu interior, de care s-au sprijinit până acum o droaie de târfe și bețivani. Comentez doar fiindcă naivitatea ta orbitoare mi-a înmuiat oleacă inima. Dacă n-ai chef sa ștergi "mea", o să încercăm noi să citim cum se cuvine...

felul în care ultima strofă e în contrast cu restul poemului. Neliniștea și forfota lumii se derulează pentru câteva clipe( ce par o veșnicie) pe slow motion în timp ce melcul se bucură de ultimul firicel de apă, timp în care poți reflecta îndelung la orice. Mai revin.

Cu drag,
Paul

Hallo Jungs! Ma bucur ca versurile mele v-au creat o stare benefica. Sper sa fie de bun augur.

Multa inspiratie!

Joana

Joana, recunosc un gest frumos, cand vad unul. Poezia ta n-avea vreo hiba si noi toti am stiut asta. Apoi, ai inteles ca niste carcotasi cu ceva ganduri mai brumarii ar putea citi anapoda... Drept pentru care ai vopsit versul cu oleaca de verde. Ma-nclin, jos palaria!
Noblete si umor fin - multzam.