floarea mea rosie, Srebrenita

draga angela iti multumesc pentru ca ai facut o figura trista sa zambeasca. ce chestie si cu floarea asta a ta, dar daca ai inventa o floare rosie cu siguranta m-as face gradinar.

Doar 9 secunde ti-ar trebui ca sa ajungi gradinarul florii Srebrenita, Claudiu. Sint 9856 de cai pentru a face din gheara mortii o floare superba, dar romanticii stiu ca, de fapt, sint mult mai multe...N-as fi de acord sa fii gradinarul florii rosii, poate doar cioranianul din tura de noapte...
Bun venit in webul horticulturii mizerabiliste. Pelerinajul la gropile comune: un crivat in amiaza lui 11 iulie si un tais cu care privirea cresteaza petalele rosii ale celor opt mii de cadavre...

La Srebrenita, acum zece ani, opt mii de oameni au fost asasinati in cursul purificarilor etnice efectuate in razboiul din fosta Iugoslavie. Acest masacru a fost cea mai mare tragedie europeana discriminatorie de dupa holocaustul nazist practicat in lagarele de exterminare a evreilor, tziganilor si a altor categorii decretate a se situa in afara standardelor antropologice si etnice inventate ideologic.
Floarea rosie este Srebrenita, care va inrosi mereu obrazul Europei cu singele celor sacrificati fara vina, de data aceasta o populatie musulmana lipsita de aparare.

Angela Furtuna

cred ca ti-ai dat seama ca habar nu aveam ce e cu \"Srebrenita\", am considerat ca-i un nume probabil cu o conotatie personala si pentru mine viziunea poeziei a fost alta. dar daca ar fi sa tin cont de informatiile pe care mi le-ai dat textul tau nu m-ar mai face sa zambesc.

clau

Imi dau seama, Claudiu, de tineretea ta, caci despre talentul tau aflasem mai demult din lectura poemelor.
Iti fac o marturisire: nu cred in poezia conjuncturala. Sau, mai bine zis, nu credeam pina nu demult. Cind, mi-am dat seama, brusc, de faptul ca in jurul nostru continua sa se petreaca fapte de o atrocitate fara seaman, care repeta atrocitati recente din istoria lumii si pe care noi le credeam, totusi... irepetabile. Aceasta atrocitate umana, desi plasata inca in exteriorul fiintei noastre,ne atinge si pe noi, prin contiguitate,ne mutileaza constiintele si ne face partasi, si ne antreneaza, daca raminem pasivi, intr-o psihoza planetara, ca maladie a spiritului contemporan.
Am inteles, prin urmare, ca si arta poate incerca sa puna la indemina umanitatii iluminarea spirituala, singura cale ce zadarniceste agresivitatea umana orientata fie asupra sinelui, fie asupra aproapelui.
Cind raul coboara nestingherit in sufletele oamenilor ca ideologie mobilizatoare, poate ca ramine poetului sarcina de a atinge, prin cuvint, ramura inca neimbobocita a unei constiinte ce se trezeste, somnoroasa, din moarte.

Multumesc pentru vizita, Claudiu, mai treci. Avem ce vorbi. Desi eu consider, de obicei, ca ceea ce am de spus, spun cel mai bine in poem. Tocmai de accea nu sint prea vizibila in conversatiile de pe linga vadul lui.

Angela Furtuna

Cand ura infloreste ( si din pacate infloreste) din semintele ei rasar cruci.

dacă aș fi avut destulă forță și destul curaj, aș fi scris despre Srebrenica.
eu nu mai știu să scriu despre asta.
știu doar să citesc și mă bucur, angela, că citesc.
chiar dacă ele, cuvintele... nu mor și nu știu durerea.

prietenesc,
Livia

Valerie,chere Valerie,

Acolo unde rasar, totusi, cruci, inca este un semn ca nu s-a rupt de tot acel cordon ombilical spiritual cu cerul. Dar Srebrenita inseamna mai mult gropi comune, iar majoritatea cadavrelor nu au fost identificate cu foarte mare certitudine. A fost masacru in toata regula, la fel ca in lagarele de exterminare naziste.
Stiu ce vrei sa spui, insa, si cred ca acel cuvint al tau s-ar rosti asa: buna dimineata, fiu al durerii, Omule nemingiiat, trezeste-te si invata sa iubesti, sa iubesti pina si pe cel mai de neinteles alien. Dragostea poate aduce mutatii in codul genetic, atenuind violenta speciei umane.
S-a spus ca dupa Auschwitz nu mai poate exista poezie.
Nici dupa Srebrenita nu mai poate exista poezie.
Dar raminem in urma, de veghe,noi, oamenii care inca mai cautam poezia in cenusa lasata de barbari, in gropile comune, in fotografiile de grup cu arhangheli catatonici.

Daca ai avut forta si curajul sa aperi de ruina \"cuvintele care nu mor\", draga Livia, se poate inchide si in tine cercul cu care noi delimitam locul geometric unde umanitatea intilneste probabilitatea cea mai mare de a se exprima: prin text, prin imagine, prin sunet, prin gest. Fara atingere de tragedie si de moarte, opera de arta nu atinge portantza ce ii inalta zborul, accelerind-o catre inima celui ce o doreste. Dar pretul cu care tragedia umana intra in sectiunea de aur a temei artistice ideale este urias: viata ca o cecitate morala ireversibila. Veghetorul ramine, astfel, trist in asteptare...

\"și dacă aș inventa o floare roșie,
cu opt mii de petale roșii
ca pe un loc de rugăciune
la un Veghetor întristat,
atunci aș boteza floarea mea roșie-
...
cu numele
neomenesc
inuman
Srebrenița\"

Ne luăm uneori jalea în mâini și facem din ea ulciorul lacrimelor necurse, ne luăm apoi un suflu dvital și-l învârtim în liric, până acolo încât cuvintele nu mai poartă numele lor, ci numai sfințenia crucilor.
Angela, să rămână poezie așa cum rămâne viață pe o ultimă floare în pământurile secătuite.

Nu am putut lăsa tăcerea citindu-ți poezia de azi.

Drag, Ela

Daniela draga,
Pentru cei batrini vine o vreme cind nu mai exista martori, nici priviri mingiietoare.
Pentru cei parasiti vine o vreme cind nu mai exista decit privirea interioara.
Pentru mortii vii vine o vreme cind privirea interioara devine tepusa.
Pentru ingeri, iubirea devine radacina.Pamintul, poezie.Poezia, o floare rubinie numita Srebrenita.

La nivelul discursului poetic am descoperit constructii deosebite, remarc legatura profunda care se creeaza cu cititorul prin vocative - un fel de \"eu simt-tu simti\" penduland intre un limbaj grav (\"cu numele/ neomenesc/ inuman/ Srebrenița\") si totusi aproape de suflete.

cu admiratie,

Draga Adina,
Limbajul grav este lopata cu care am dezgropat cadavrele din groapa comuna, pentru ca un adolescent aflat din intimplare prin apropiere, pe malul plin de maci, sa se poata maturiza brusc. Apoi, evident, ne-am aprins amindoi una din primele tigari si ne-am asezat pe marginea cerului, uimiti de faptul ca nu putem plinge, insa fiind atit de aproape unul de celalalt.
Cred ca niciodata nu ma va supara ecoul, acesta este doar modul in care oamenii pot comunica din priviri, dupa ce cuvintele au asternut deja prima zapada, apoi prima cenusa, apoi prima amintire...

Stiu ca nu aveti nevoie de nimeni acum...sa nu plecati de pe site, va citesc de doi ani, de cand am intrat aici.
Lory