Andu Moldovan

Vladimir, poemul tau m-a lasat cu ochii la rosu, ca sa zic asa, si nu se mai facea verde, ca eu sunt mai disciplinat si nu trec pe rosu.
O abundenta de imagini atat de colorate incat marturisesc, pana la urma am uitat ce voiam sa-ti spun.
Intre trecerea pe rosu, indigoul androgin, apusurile verzi si oamenii albastri totusi ma opresc o clipa si exclam: Doamne, cine l-o fi suparat pe prietenul meu Vladi? Sper ca nu vreo pisica din acelea de care nu Dumnezeu e amator, ci strazile alea cu tendinte bigame de uitare.
Uff...
Numai bine!
Bobadil.

Alma, sosesc si eu se pare cam tarziu pe acest text al tau. Mi-a placut mult, mai ales ideea de E.T... te felicit pentru curajul abordarii in forma poetica a acestui subiect vast, care, cel putin mie, imi deschide portile (cu sau fara clanta :-) ale imaginatiei.
Un singur lucru mi-a disonat, ca sa zic asa: prabusirea in cotidian cu diacriticile la textele lui nexus (nu ca n-ar fi un poet pe care si eu il apreciez :-) si serial numer one ala.
Vedeam acest poem de sfasietoare toamna (terminata in sepia, wow) mai \"universal\" daca pot sa ma exprim astfel, dar asta e doar o parere. El este frumos asa cum este, o lectura care m-a impresionat.
Sa mai scrii, piedici si suparari sunt peste tot, doar cei hotarati vor ajunge acolo de unde se vede bine Cerul.
Bobadil.

Ca asa e el, norocos, nu ca azi ar fi ziua lui si simtindu-se el mai Sfant decat permite legea, se duce glontz la prima agentie loto din Constanta si joaca numerele 11,12,13,22,24,26 si castiga duminica cele 3 milioane de iluzii nesfarsite puse in joc la 6/49.
Sa-ti fie ziua luminoasa Flintule!
Bobadil.
(Scuze de off-topic :-)

Poem reusit, usor nostalgic... usor revoltat, asa ca autorul sau :-) Ma simt nevoit sa intervin, si sa te rog sa imi ingadui si o usoara ironie (stii ca eu nu am fost niciodata de acord cu grafia ta) dar daca a scrie cu î sau â ramane o disputa deschisa cu tine \"antecamera\" se scrie si se pronunta tot \"anticamera\", indiferent de grafia mai sus-amintita... francezii au gresit-o primii iar noi am adoptat-o... si adoptata a ramas!
Cu stima,
Bobadil.

Iti scrisesem un comentariu un pic mai elaborat, insa mi-a expirat pagina si eu tot in criza de timp sunt.
Ce voiam sa spun era ca la tine se vede aici asa ca un \"avant\" de a scrie, intri in poem ca intr-o vrie din care nu mai poti iesi. Nu intotdeauna multitudinea imaginilor, a metaforelor si a miscarilor poetice dau valoare unui poem, stii bine asta. Poemul asta este o colectie din acest punct de vedere. De obiecte cam disparate, din pacate.
Prima strofa: slabuta, Daniel, e mult de lucrat la ea ca sa se \"miste\".
Finalul salveaza.
Scuze ca sunt asa de laconic, am motivat de ce, sper sa intelegi ceva din randurile mele, poate mai revin.
Cu drag,
Bobadil.

Sorana, te intreb si te rog sa-mi raspunzi: tu de ce nu folosesti grafia oficiala a limbii romane in ceea ce priveste diacriticile? Adică de ce folosești î și nu â mai pe românește ca să zic așa.
Despre poem... deocamdata nimic.
Multumesc,
Bobadil.

Dar atunci ne-au asteptat sa plecam; linistiti si fericiti; ca sa ajungem sanatosi pe la casele noastre care se numesc de atunci Pod Pogor Bucuresti si Pod Pogor Bacau si Pod Pogor Ploiesti si Pod Pogor Braila si inca altele.
Si daca distanta a insemnat vreodata ceva pentru mine, de atunci nu mai inseamna nimic. Trebuie doar o anume respiratie si o flacara, cat de mica... si sunt acolo.
Va multumesc tuturor,
Bobadil.

Eu vin sa votez. Nu trandafirul, ci pe acest \"Domn\" Silisteanu de care intamplator m-am indragostit (si nu-mi sta in fire, sunt normal) la o friptura suplimentara din pulpa de gaina si o cafea lunga cat o noapte care nu voia sa se mai sfarseasca.
Dar s-a sfarsit, ca si umbra de secunda pe care am trait-o cand am crezut ca, macar si asa, putem fi fericiti.
Fusesem, totusi, dar asta urma sa ne dam seama in cealalta ipostaza.
Periculos si inca imbracat in pielea lui,
Bobadil.

Vladimir, m-ai lasat citind si tot citind si a trebuit sa ma opresc din citit doar ca sa-ti scriu aceste randuri. Cam asa e cum spui tu prietene.
Cu drag,
Bobadil.

Stimate Domn,
Marturisesc impresia deosebita pe care mi-ati facut-o la Iasi (cand ati vorbit liber), aceea a unui om de la care cu totii am avea ce invata. I-am chiar comunicat aceasta impresie unei vecine intamplatoare de scaun si neintamplatoare de alte lucruri. Poemul de fata insa mi se pare o deviere de la spiritul Virtualiei atat de mare incat nu poate fi justificata nici prin impresia mai sus amintita, nici prin renumele Dvs.
N-am inteles, acest poem este dedicat Virtualiei sau brunetei cu ochii cat scrumierele de pe hol (pardon, mai mari).
Si, la urma urmei cine era bruneta aia? Subtire poem v-a inspirat Domnule Adi Cristi, cred ca merita mai mult.
Cu toata stima,
Bobadil.

Radule, asa e! Omul trebuie sa si mai justifice ceea ce spune si crede, Pavel a gresit. Dar, Marlena, poemul asta cu tot respectul ce-l port stelutarilor care ti l-au decorat, ca sa zic asa, nici mie nu-mi spune nimic. Oi fi eu tampit, invechit, nesimtit (imi adresez mie aceste invective, rog a nu fi cenzurate :-) dar brass-ul asta prin valuri urmat de un fel de scuba-diving in poemul ce nu trebuie privit in ochi (probabil ca sa nu te usture ochii) mie mi-a dat o febra musculara intelectuala si atat. As fi riscat si l-as fi privit si in ochi, ca sa inteleg si eu ceva, dar nu i-am gasit (ochii), oare pe la al catelea val trebuiau cautati? (hint!)
Numai bine,
Bobadil.

Da, imagini de suflet prinvind printr-un telescop magic. Tehnica insa lasa de dorit, nu stiu daca iti propui sa revii asupra poemului, ar mai trebui lucrat la lungimea unor versuri, nu zic pentru ca sunt sigur ca stii tu mai bine.
Multumesc de lectura, fluturele cand o sa-si cunoasca lumina o sa se transforme in licurici :-)
Bobadil.

Totul ar fi trebuit sa fie sfere... spunea cineva si stim noi cine. Poemul tau mi-ar fi placut enorm daca as fi inteles metafora \"mirosind de trei ori galbenul acelei zapezi\"... ce ai vrut sa spui prin asta oare?
Cu drag,
Bobadil.

Allana, am citit poemul, urmeaza recomandarile Almei, dar si pe a mea doar una: no hash hash no heroine... pai se poate? Ai iarba in pachetul de tigari si noua nu ne zici macar DE UNDE?
Succes!
Bobadil.

am reusit sa parcurg textul tau pana la capat, Sorana. Si asta pentru ca se citeste al naibii de greu, nu stiu de ce tii mortis sa scri astfel, nu ti-e mila de noi, bietii cititori? Textul tau arata ca o padure de tzepe de-ale lui Vlad in care zac sa putrezeasca sus cocotate pacatoasele cuvinte.
Despre mesaj, ce sa mai zic? Poate fi cuprins in doua vorbe dar tu ai ales aceasta forma, care iti spun Sorana cu toata simpatia nu e nimic: nici eseu (in nici un caz) nici nuvela, nici roman, e o strutzocamila.
Recomandari: (asta pentru ca observ ca scrisul inseamna mult pentru tine):
1/ Alege alta forma de scriere in proza. Nu mai abuza de semnele de punctuatie. Ele trebuiesc folosite corect. Daca faci exceptii, fa-le cu sens, nu asa la tot pasul. Daca vrei enumerari cu separator, foloseste \";\" e mult mai bine.
2/ Scrie in grafia acceptata de Academia Romana, inteleg ca esti tanara si traiesti la Timisoara, tu nu esti Virgil Titarenco sau alte personalitati din diaspora razvratite pe aceasta grafie. Nu uita ca scrierea cu î a fost introdusa de comunisti pentru a accentua caracterul slav al limbii romane.
3/ Scrie corect gramatical (dedesuBt si nu dedesuPt, de ex.)
Succes si numai bine!
Bobadil.

Ai dreptate, Silvia. Scuze.
Bobadil.

Ai toata aprecierea mea. De aceea am ramas si am citit de trei ori ultima strofa. Este un poem simplu foarte reusit, ma face sa vreau sa te surprind atat de tare incat ma trezesc, la urma, eu insumi cel mai surprins. De mine.
Bobadil.

Irina, nu ai scris banal, tu ai incercat aici ceva apreciabil. Modalitatea in care ai facut-o este discutabila dar in nici un caz \"banala\". Silvia, ingaduie-mi sa nu subscriu observatiilor de tip \"statistic\" in legatura cu folosirea cromaticii sau a oricarei alte uzante poetice. Aici valoarea trebuie sa stea in calitate si nu in cantitate. Nu cred ca cineva, oricine, ar trebui sa aiba vreo retinere in a scrie \"albastru\" sau \"gri\" pentru ca atatia altii o fac. In fapt, toti respiram acelasi aer. Nu aici e problema. Dupa mine, acest poem are o singura strofa, si anume ultima. Dar care merita toata atentia.
Irina, multumesc de lectura.
Bobadil.

Radule, ce sa zic, de la ultima confruntare cu Eftimioaie mi-au ramas vreo doua semne adanci ca de rictus in coltul gurii. E drept, eram amandoi in piscina la Piatra Mare in Poiana da\' i-am tras o mama de bataie la beri.
Daca te relaxeaza poezia, in cazul tau nu e bine, ca trebuie sa ramai incordat. Incearca Red Bull, ca iti da aaaaripi!
Succes in publicarea pe Internet. Asta suporta aproape orice. Chiar si pumni.
Numai bine!
Bobadil.
P.S.
Alexandru, mai scrii?

Draga Andrei,
Eu tare ma tem sa mai comentez ceva la vreun text de-al matale ca sare acusica parfumata si-mi trage un perdaf de nu ma vad! Da\' nu ma pot abtine ca am citit textul asta de mi-au sarit ochii mei batrani din orbite zau asa, si n-am avut ce sa-i reprosez decat ca fratii mei, aia doi mosi din Muppets, poate ar trebui modificat putin doar finalul... pus mai aproape de inceput!
Text-scenariu, asta mi s-a parut. O incercare? Pentru cunoscatori, poate. Oricum, neplacut la citire fara un avertisment. Aici sunt banii Dumneavoastra!
Numai bine,
Bobadil.