Andu Moldovan

Mie mi se pare mai mult ceva ca ala de la bere gratis \"iti mai aduci aminte cum planuiam intr-una dar zilele-au fost scurte iar viata a fost doar una\" parca asa era...
Daca ar fi sa devenim brusc seriosi (ceea ce nu e asa de greu la o adica) as zice ca nu pot decat sa sustin (moral, ca altfel nu pot, n-am eu bani sa platesc nici macar o cafea pentru Li) aceasta tebtativa de \"esentializare\" a scrierii Alinei, care ma duce cu gandul direct la faptul ca in jurul ei acum e mai putin zgomot si (asta e deja o urare) mai multa iubire. Ma rog, chiar si Macintosh...
Bobadil.
P.S. Intra si tu mai vierme, dar lasa-ti papucii la usa ca altfel ne suparam!
P.P.S. Oricum, trimiterea la compania Apple Macintosh e un pic prea stravezie si cred ca, intr-o versiune mai elaborata, ar trebui schimbata eventual inlocuita complet. Cred ca Forrest Gump o zicea mai bine cu actiunile alea pe care i le cumparase lt. Dan la o firma de mere...
P.P.P.S. Steluta mea e pentru
\"unii oameni alunecă în mine
prin trapa deschisă în ceafă
ca-ntr-un film\" - in caz ca nu s-a prins nimeni pana acum.
As mai fi atributat acest film, de pilda \"ca intr-un film cu... ce vrei tu\", asa e un pic prea sec.
P.P.P.P.S. Gata

E ciudat, stiu, dar viata e plina de surprize, sa intru pe un text al Orianei (ca un stalp din Parnas) si sa zic \"ecce homo!\"... de fapt, iata femeia, care, intr-o forma sublimata, scrie despre ea insasi, cu o maturitate senzuala. Desi mi-e greu sa cred ceea ce spui tu aici Oriana, iau ca pe un crez aceasta nemiscare a \"ascensiei\" soarelui femeii din acest poem (Adrian, asta e o coordonata:-)
Bobadil.

OK, Carmen, recit:
ce ploaie mai ploua pe mare
si cat de mult tu n-ai sa stii eu imi doream
sa ninga peste luciul ei doar cu ninsoare
sa ninga peste mare imi doream (din memoria mea personala si autentica de la ora 2 si ceva noaptea)
In rest, ramane cum am stabilit. Claudia, tot asa, fara nici o suparare.
Bobadil.

Ei bine, de cand asteptam sa fiu discretionar!!
Am acum doua alternative: 1/ sa spun ce am de spus despre acest poem si sa-i acord aprecierea mea sub forma de o stea galbena-galbenutza (desi ar merita una roza-rozalie) sau 2/ sa-i dau pur si simplu o stea si sa-mi spuna mie cine-o vrea ca asta nu e poem de recomandate.
Nu o sa ma hazardez sa dau asa, pur si simplu o stea fara sa \"bataturesc\" ceva la degetele mele de toti atatia ani cati ai Carmencitei + 3 zile si o sa zic: imagine, discurs, viziune - pana la detaliu, pana si paranteza la semnul de exclamare.
(poate mai putin acea specificare \"inlauntru-mi\" - mi se pare un pic superflua, parca vine rau precizand, descoperind un sens prea clar in contextul acestei roze ambiguitati).
Un stil care aparent forteaza nota, dar pune o umbra acolo, la locul ei si astfel devine profesorul distrat de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Cam cum crede parlitul de mine ca ar trebui sa arate in forma asta atat de monetizata post-ce-vreti-voi un poem-dialog interior.
Multumesc pentru lectura,
Bobadil.

Claudia, dupa ce ne-am facut treaba si am crescut numarul de vizitatori pana la o valoare mai in acord cu ce scrii tu pe aici, hai sa-ti zic:
1/ \"Urmele lui Dumnezeu\" este o constructie atat de discutabila, incat ar fi bine sa te feresti de ea. Nu stiu daca suntem inconjurati de aceleiasi sub-cultura care afirma ca \"urma lui Dumnezeu in lume si a barbatului in femeie nu se cunoaste\".
2/ E bine ca scrii \"cu sufletul\", e foarte bine. Dar poezia are de-a face cu comunicarea.. nu inseamna ca eu sau altcineva stim ce e poezia, dar sigur este o modalitate de comunicare, altfel am scrie doar in jurnalul personal. Deci este un mesaj iar acest mesaj trebuie sa aiba un \"emitator\" (tu, poetul sau poetesa :-), un \"receptor\" (eu, cititorul), un \"suport\" (hartia, net-ul, etc). Dar acest mesaj trebuie sa fie receptat, perceput, aici e baiul... Altfel comunicarea esueaza. De aceea e atat de greu sa spunem ceva altcuiva decat noua insine. Acest poem nu comunica suficient cu un cititor, fie el si mediocru, de poezie, nu vreau sa ma lansez intr-o argumentatie laica. Este o poezie de citit la gura focului, cu glas scazut, cu ton ultimativ si cu o batista la indemana. Atat. Eventual cu televizorul stins ca nu cumva ascultatorii (familie, prieteni, etc) sa strige deodata \"da mai tare ca e tanar si nelinistit!\". Tot asa, fara nici o suparare, nu?
Bobadil.

Un text care desigur se voia o poveste, o proza sau orice, nu o poezie, am I right? Imi aminteste de \"ca o poveste\" a Pasagerei, acel text fiind insa, ingaduit sa-mi fie a spune deschis, mult mai rotund.
Chestia cu bunica si povestile ei e asa de fumata de ma apuca tusea, nu stiu ce altceva ar mai putea fi scos de aici (revin, pasagera a spus ceva in textul ala de i-am dat si stea, ceva mai mult pentru ca facea o referire la o ipostaza nebanala a unei credulitati tipic copilaresti transformata in credinta prin intermediul sentimentului de realizare a neputintei) iar povestea Mihaelei este, din acest punct de vedere, in acord cu textul, adica de scos batista si... suflat nasul. Eu stiu o poveste cu un rege care avea cinci neveste si deci avea avantajul de a avea o nevasta in plus fata de regele din povestea Mihaelei (na, ca am inceput sa-ti spun Mihaela!), si pe aceea nu mai stiu cum o chema dar cred ca incepea cu litera \"v\".
Te mai astept cu texte si sper sa nu te supere ca iti spun ceea ce gandesc, daca vrei altceva spune-mi si ma voi conforma intocmai.
Cu drag,
Bobadil.

Desi marturisesc, nu mi-a placut lectura Ilenei Vulpescu ce mai imi plac mie dialogurile din subsolurile Ioanei Barac nu oricum ci si Grigore... Au asa de multa seva de parca cineva ar devora o lamaie in fata mea, plina de simboluri, nu de zeama (poate cu exceptia lui Peia care are reflexe poetice incurabile).
Stilul asta face casa buna cu lobotomia, o operatiune de altfel delicioasa daca te gandesti cat de zemos este cel mai \"sexual\" ca sa zic asa, organ al nostru, creierul si fiecare dintre lobii sai.
Parca asist la un concurs de tipul \"cine stie castiga nu se stie ce dar se va anunta in jurnalul de la ora sapte\".
Plin de zeama,
Bobadil.

Mircea, din poemul tau reiese ca ai inteles multime de lucruri, nu stiu (nu cred, tu intelegi acest verb asa-i?) daca asta ai vrut sa ne spui noua, celor care inca nu am inteles atat de multe lucruri cate ai inteles tu. In rest, de bine, de la avva Moise (nicidecum ultimul) prin telepatie, cum altfel?
Bobadil.

Poemul asta mi-a placut. Asa, pur si simplu, poate sa fie off-topic poate sa fie orice. Pentru comentarii mai serioase, rog a fi contactat in afara orelor pe celular.
Bobadil.

Ce-mi mai plac mie mesajele astea \"subliminale\" pe aici, pe poezie... Cel de aici intra insa intr-o categorie mai \"complexa\", dupa cum stim de la mate \"i\" este simbolul numerelor complexe (care adica au o parte reala si una imaginara :-) si care la Li apare cu minus iar la Cozan cu plus. Mai sa fie...
Bobadil.

\"Quem, Quaresma? disse ele. Um traidor! Um bandido!\"
Fragila miniatura, o privire prin sticla colorata. De analizat, prefer sa nu, poate ca nici nu sunt in stare si atunci, ca orice barbat prefacut, prefer sa ma dau lovit.
Oricum, tu chiar esti nascuta de valentine\'s day... La multi ani Carmen, avantaj eu, sunt cu trei zile mai batran ca tine se pare :-) Sa ai parte de sanatate si bani, ca restul cum zicea unul nu stiu cine da\' cred ca era american, se cumpara.
Bobadil.

Claudia,
Am citit textele (cate se gasesc) din pagina ta si marturisesc am facut-o datorita aprecierii pe care ti-a acordat-o Carmen (stie ea Mihaela despre cine vorbesc :-)
Poemele tale sunt atent construite, grija pentru detaliu ma duce cu gandul la grafica sau la artizanat. Total lipsite de actiune, ma duc cu gandul la meditatie, la haiku. Cand scrii, parca de un preaplin, nu vrei sa zici mai mult decat atat: o tusa, doua linii, un trop.
Din pacate ingaduie-mi sa-ti spun ca cititorii tai (printre care, iata, ma numar si eu acum) sunt niste pesoane cu dragoste de poezie si vor sa citeasca versuri nu sa dea extemporale, teze, masterate sau doctorate. \"Vocala \"o\" - spui tu - asta e licenta poetica sau ce? \"Silaba \"o\" - e ceva ce stiu fara sa ma aplec mai mult si pot trece mai departe, dar \"vocala \"o\"?
Te mai citesc, Biserica de Aer mi se pare o incercare de cosmogonie in varianta semi-religioasa care mai are de alergat mult pana la trei-patru versuri de astro-cum-vreti-voi-sa-i-spuneti Dan Mitrut.
Bobadil.

O imagine rafinata, imi place cand il citesc pe Vasile zburdand printre rime. Geana ne-a facut o demonstratie de virtuozitate intr-un poem recent, dar Ted e altceva... el pastreaza prin rime aroma aceea de paine calda care ne facea sa nu mai plangem cand eram copii.
As mai lucra putin la ritm (primul si ultimul vers prima strofa) si la exprimare \"cumpar o felie... dar painea o platesc intreaga\", poate \"iau o felie\" sau altfel pentru ca suna contradictoriu asa cum e acum si \"nu-i gandita spaga\", nu merge prea bine \"gandita\" cu \"spaga\" poate \"diferenta nu e de fel spaga\" sau altfel... stiu ca tu ai mai multe idei decat mine :-)
Lectura placuta, the catcher in the rye.
Bobadil.

Marturisesc, m-a atras titlul pentru ca sunt iepure asa ca am reflectat o clipa asupra \"lasitatii\" mele si m-am hotarat sa scriu si eu aici, desi nu-mi sta in fire sa-l comentez pe Eugen Galateanu, considerandu-l apartinator unor oameni cu care am prea putine lucruri de impartit.
Libertatea de care vorbesti aici Eugene (de fapt tu impartasesti parerea occidentala aproape unanima) este un lucru bun pentru care merita chiar sa mori. De fapt, multi au si murit in numele ei, nu stiu daca tu erai aici sau aiurea cand se petreceau acele lucruri, acum vreo 16 ani. Ce nu se spune insa in legatura cu acele caricaturi si care este, cred eu, cel mai important lucru care ar trebui considerat intr-o analiza cat de cat, este ca musulmanii nu au icoane si nici reprezentari ale Profetului Mahomed, nu ca noi care-l avem pe Iisus pana si in filme ajunse chiar best-seller-uri. Poate te gandesti si-ti dai cu o parere, alta decat cea de mai sus, in contextul celor spuse de mine.
Sa auzim de bine,
Bobadil.

Tuturor (dar desigur cu asupra de masura tie, Ela) multumirea mea cu plecaciune. M-am bucurat sa mai intineresc cu inca un an alaturi de voi.
Bobadil.

Aici Li vrea sa schimbe registrul poetic si isi atrage respectul meu, asa, a-priori. Insa ca orice inceput, e greu. Imaginile sunt \"chinuite\", ca o nastere, se rostogolesc precum pietrele starnite de copitele cailor.
\"capul in mama\" - o \"pulafonie\" usoara dar care ar trebui schimbata
\"ma opintesc.. tinandu-ma de coasta ei\" - o imagine anti-dinamica, nu merge sa te \"opintesti\" tinandu-te de ceva, muti observatia cititorului de pe un obiect al atentiei pe altul.
\"imi caut strabunul\" - un singular cu o prezenta usor nejustificata, asa, fara nici o explicatie, un fel de hodoronc-tronc.
Impresia generala... placuta schimbare, registru profund, Li nu se mai joaca acum cu noi cititorii doar ca sa ne arate ce fata desteapta e ea. Si asta e foarte bine... parerea mea.
Uitati-va ca Li scrie poezie si pentru altii nu numai pentru ea, doamnelor si domnilor!
Bobadil.

Mey mey, vezi sa nu !
Scoate din minte ritmurile astea, n-o sa-ti mai dea paceaela :-)
Bobadil.

O scriitura cu mai multa grija pentru cel care citeste, asta pot spune intai de toate dupa a treia lectura. Li pare ca a inceput sa-si dea seama ca ea scrie pentru noi si nu pentru ea, ceea ce bine pentru ca noi vrem sa o citim, nu?
Aici sunt doua poeme, nu unul singur, Li fie a dorit asta fie asa i-a iesit pentru ca asa ii dicta \"piticutul\". Si este unul dintre poeme pentru care, daca nu ar fi 7 februarie, i-as fi dat o stea.

\"duhnesc gurile pământului a morți viitoare șapte

de azi trebuie să mă cari în spate ți-am crescut pe vertebre ca o carne
nedorită o malformație hidoasă iubire cărămizie la cernobîl

de-aș putea dormi măcar o oră
de-aș putea face mugurii să pleznească sub rotulele mele
prevestind aripi

de-aș putea îndoi haina mea de beton
aș îngenunchea aș săruta degetele toate tălpile și călcâiele tale noi
robul meu\", remarcabila metaforizare a unei tragedii care astfel devine ipotetica.
Bobadil.

Hanna, intai felicitari pentru articol! Am auzit in ultimile zile atatea dezbateri, discutii, etc, s-au aruncat toti invatatii sa-si dea cu parerea, Plesu, Manolescu, etc, (de politicieni ce sa mai vorbesc ca astia isi dau intr-una cu parerea cred ca au invatat de la Bush ca daca esti prost atunci trebuie musai sa ai pareri altfel daca taci zice lumea ca esti prost :-) incat nu-mi vine sa mai zic nimic. Decat atat, n-o sa invatam nciodata sa ne luam la intrecere pe lucruri care produc efecte pozitive pentru ca e mult mai usor invers. Nu stiu de ce, aici este o \"asimetrie\" a materiei care m-a pus de multe ori pe ganduri (atatea cate mai am). O fi ca Nietsche?
Bobadil.

de ce trecurăți toți oceanul
o ști georgidabăliubuși
că scrutează cu ocheanul
după creierii lui... duși!