Andu Moldovan

Galatene, ai castigat cu 1-0. Nu e cazul sa mai continui. Seria asta cu vaca proasta e atat de neinspirata, incat pana si tu poti scrie altceva mai acatari.
Bobadil.
P.S.
Daca vrei totusi sa continui, nimeni nu te poate opri, deci, bafta.

Ana-Maria, poezia de tip \"definitie\" e un domeniu greu de abordat, nu crede ca-i simplu sa raspunzi la intrebari din acestea. \"Ce e amorul?\" se intreba si Eminescu, dar parca raspundea mai inspirat, de imi amintesc si astazi, nu? \"e un lung prilej...\" s.a.m.d.
Ideea ce se desprinde din versurile tale nu e rea, cred ca expresia poetica trebuie cizelata mai mult. Citeste mai mult, incearca sa te exprimi apoi mai liber, elimina balastul. Incearca intai lucurile simple, nu filozofa in poeme, poate merge asa. Oricum, continua.
Bobadil.

O poezie mica purtand un titlu mare (Matei Ghigiu - Sala de asteptare). Un text care, la fel ca tentativa de care vorbeste undeva spre finalul sau, nu se ridica la nivelul artistic cu care m-a obisnuit Ioanan... nu-i nimic, se mai intampla...
Bobadil.

Constructie cu obiect in prim plan... ok, pana maestrului curge lin, dar ce se intampla cu acest \"apropiat-am\"? Aceste fortari doar ca sa nu comitem \"balbe sonore\" (oare acesta sa fie motivul pentru care Florin nu scrie, ca in tot restul poemului \"am apropiat\"?) au darul sa spulbere toata vraja poemului dintr-o singura miscare... parerea mea.
Bobadil.

Nu prea inteleg cine, cum si mai ales DE CE a considerat ca acest poem are iz de reprezentativitate pentru poezie.ro ca sa stea la reco. As putea sa ma apuc acum cu argumentele tip gigi-contra, dar nu o fac, am spus-o de prea multe ori deja, rog editorul care recomanda un text sa scrie doua-trei vorbe acolo, sa invatam si noi cate ceva. Stiu ca nu e obligatoriu...
\"un ochi ne trece prin străzi
pentru că îi lipsește puls\" - este incorect dpdv gramatical si suna aiurea. (pentru ca ii lipseste pulsul, poate...)
Finalul este de clasa a saptea spre a opta (sterge pelerina ca mai sunt niste iubite prin ea - come on!!)
Iritat,
Bobadil.

Poemul la care face referire acest text este o scriere decenta in forma clasica, mie mi-a placut si nu m-as fi lansat in nici un fel de analiza (nici macar medicala) la adresa persoanei lui (a poemului, desigur). Noemi Hermannstadt (sau Kronstadt, ma rog) comite aici un abuz umoristico-satiric care face bine la lectura, ca o compresa cu gheata pe o frunte infierbantata, cam la 38,7. Astept si alte chestii, mie imi plac atat parodiile cat si auto-parodiile pentru ca intotdeauna am considerat ca, pe de o parte, Dumnezeu ne-a zamislit mai intai hermafroditi, abia apoi s-a intamplat ceva, iar pe de alta, este ca noua, barbatilor, intotdeauna ne-a placut sa ne machiem in oglinda dar nu vrem sa recunoastem asta nici in ruptul capului.
Bobadil.

Frumos ton de elegie, un fel \"de dor si de alean\" razbate din versul asta Silistean. Nu zic ca nu \"aduce\" a Nichita, dar mie imi place mult. Este, totusi, altceva...
Mi se pare putin fortata inversiunea din \"și mă pe mine iar măsoară\" doar ca sa nu fie \"si iar pe mine ma masoara\", care are, intr-adevar o balba \"ma-ma\", dar parca tot suna bine.
Bobadil.

Banule, Claudiule..., cum spunea un vechi proverb latino-romanizat (si cu riscul de intra la toate off-topicele posibile, desi sper la buna intelegere a editorilor in acest caz :-) \" futere non futere ad labam necesarum est\", nu-i asa, f... ma-sa de literatura Banule batranule ca de acum incolo pot sa-ti spun si eu \"batrane\", ca timpul trece si asta e consecinta inevitabila a acestui fenomen care nu merita masurat in nici un fel.
Daca intru in categoria respectiva (asta depinde doar de tine, ca eu mi-s convins :-) voi veni la tine \"cu o sticla de bautura fina\". Cu drag,
Bobadil.

fascinat

E un soi de \"detasare\" imagistica in aceste versuri care, in opinia mea, nu este (inca) pe deplin cuprinsa in paleta stilistica a Elei. O adresare la persoana a treia si la modul indirect care, sugerand detasarea, parca ar vrea sa spuna \"nu, sa nu credeti, nu e chiar asa, doar asa pare\" - o introspectie intoarsa inspre noi asa-deodata cu scopul fatis de a eluda insusi adevarul unei trairi pentru ca ea (trairea) nu mai apartine deja celei care a simtit-o pentru intaia oara. O constructie care pe mine m-a fascinant, o idee novatoare in scrierea Elei, la care insa mai este de lucrat. Dar ce poate fi mai frumos, la urma urmei decat sa existe o continuare si un motiv pentru a o lua de la inceput?
Cam asa am citit eu acest poem, desi as fi putut sa spun ca e revolta cu ceva sictir, dar asta ar fi insemnat sa epatez si sa sune vulgar, aiurea.
Bobadil.

(cred ca am introdus un semn special in comm si s-a \"taiat\")... deci revin:
da \"ucaze\" din limba rusa, ca un lucrator la colhoz cum este pesemne domnul Galateanu doar usor mai nostalgic azi, rezemandu-si capul in lopata. Iar prostul nu e vaca ci iata, cel care semneaza textul si pentru ca, desigur, cine se aseamana se aduna, si comm-ul asta, asa-mi trebuie daca ma bag unde nu-mi fierbe oala!

Din textul onorabilului domn Galateanu aici de fata (textul, nu domnul Galateanu, el trebuind judecat in contumacie din motive de lipsa la apel strugurel pupacel) deducem asa: vaca nu era chiar asa de proasta, pentru ca isi cunostea interesele. Mai mult, avea si ceva putere de la soviete ramasa si dadea ucaze (<rus) din alea cu care este obisnuit tot lucratorul la colhoz cum banuim ca este inca domnul Galateanu, doar usor nostalgic acum, razimand (arhaism) lopata-n barba. Finalul este cu hapiend fiind el (finalul, nu domnul galateanu) cu pielea pe bat, iar prostul ce sa vezi? semneaza intai textul, apoi, se stie, cine se aseamana se aduna, iote ca si comentariul. Asa-mi trebuie daca ma bag unde nu-mi fierbe oala,
Bobadil.

\"fiecare cuvânt i se desprinde
ca o coajă de rodie
dezvăluind un roșu imposibil
de pasiune tăcută\"
As schimba epitetul \"tacuta\" contrastul vine oarecum previzibil si isi pierde din forta pe langa substantivul \"pasiune\". As sugera un epitet mai \"indirect\", poate \"pasiune verticala\" - ar merge cu \"taierea feliilor simetrice\" sau \"pasiuni concentrice\" - poate chiar mai bine, in acord cu \"decojirea rodiei\"... na, ca m-am lungit, dasteptul de mine... :-)
Poem in care Ela exerseaza din nou simplitatea exprimarii, adresarea directa, imi place sunetul acestor cuvinte izvorate dintr-o privire aruncata de aceasta data \"mai altfel\" asupra imediatului unei aceleiasi dureri care, insa, pare a nu se sfarsi niciodata.
Un poem de remarcat.
Bobadil.

Radulescule, poemul ar merge daca n-ar avea atatea inversiuni de epitet din pacate demonetizate complet la ora actuala de \"limba de lemn\" a vremurilor demult apuse:
necunoscutul grai
sterilizanta privire
ermeticul zimbet
preliminara placere
ezoteric oracol...
Cu \"pios ecou\",
Bobadil.

Desi poate ca suna \"ultimativ\", acest poem este, in opinia mea, parodiac si mimetist (doua cuvinte inventate aici, pe loc, chiar de mine, pentru a fi mai clar in contextul dat).
Nu stiu daca intre poliester si polistiren, \"expandat\" nu e de fapt polistirenul si nu poliesterul, dar... what a fuck? La urma urmei avem de-a face cu o drama iar la chestii din astea scrie in prospect ca se plange.
Boba(croco)dil.

Imi place aceasta lirica interogativa, cu atat mai mult cu cat miroase a virgina. Acum o sa-mi spuneti ca sunt pervers... ei bine, asta e! Imi place lirica tanara, si as da orice sa fac dragoste cu ea, asa, sa nu pot sa-i raspund la nicio intrebare si sa o mangai cu mormaieli.
Bobadil.
P.S. Urmeaza comentariul:
Demult am avut impresia ca inteleg acest cuvant \"infanta\"... marturisesc, l-am intors pe toate partile si apoi am abandonat incercarea, ramanand la imagini. Cu oarecare surpindere (pentru ca Ela Victoria Luca are o problema la acest capitol, ea nemaiputand sa ma surprinda prea mult, eu asteptandu-ma din start la ce-i mai teribil din partra ei :-) am constatat ca acest poem are tupeul de a pivota in jurul infantei cu gratie. O tentativa laudabila, parerea mea, deci s-o laud cum se cuvine si sa ma mir tot cum se cuvine.
Bobadil.
Daca se intreaba cineva care-i treaba cu accentul in acest comentariu, sa sune la 121 si sa ceara cu Gogu, apoi sa-i spuna \"Gogule, tu esti?\" El va zice, cel mai probabil \"Da\" si de atunci incolo totul va merge ca pe roate si nici nu va mai fi vorba despre accentul buclucas.

... ca in fine Eugen Galateanu a scris ceva scurt (iti ia un minut aprox sa citesti) si la obiect, ca la subiect el nu poate sa scrie din nascare si nu din vina lui asa ca...
Un text care mi-a umplut seara de fericire pentru ca e vorba de Mircea Dinescu si de misterioasa Doamna, pe care eseistul nostru Galateanu ne-o plaseaza \"in umbra\", dovedind inca o data (daca mai era nevoie) ca este subtil adica sub Til.
Bobadil.
P.S. Chestia asta rimeaza or what?

Stim ce este plebicistul, mersi de explicatie.
Bobadil.
P.S. Despre Rosa Luxemburg, poate, in episodul urmator.

O constructie poetica interesanta insa fundamental rece, impersonala, parca venind dintr-un ochi harait de atata observare si istovit. Este o \"asertiune\" acest poem si atat, Claudia poate si altceva, nu vreau sa spun ca asta nu e bine, e doar un fel de mancare la care eu, PERSONAL, ca un tren adica, fac indigestie.
Bobadil.

Cand pleci, e complet lipsit de importanta sa-i spui ramasului incotro pleci, nu se merita. Cat despre \"adancimile\" intunericului si/sau \"culorile\" absentelor, las posteritatii aceasta metaforizare spre exorcizare si analiza derivativa comparata, desi nu am murit inca, spre disperarea unora sau, a altora.
Bobadil.