Andu Moldovan

Lory, sa ma ierti, desi noi doi avem unele chestii de vorbit, dar nu ma pot abtine sa nu ma kk.../mine de ras la comm-ul lui ionutz ciuma lui caragea, se refugiau orasenii la sate si satenii prin pustii... cred ca asa n-am mai ras de la filmele cu stan si bran incoace. citez: loredana scris si vers alb (stop) si chiar f bine (stop) am vazut (stop) am citit (stop). poezia ei este de o foarte buna factura (stop)
Probabil una de la romtelecom sau romgaz, indexata. Ionutze, iubesc comm-urile tale!!! (Lory iarta-ma, nu ma pot abtine, sunt doar un om).
Marfa!
Bobadil.

Oana, ma voi retrage unde si cand voi considera potrivit. Nu te ambala, nu iti prieste, iar eu mi-am castigat dreptul de a fi, cum spui tu, cand si cand, patetic. Cazul Loredanei Groza (pardon, Cristea) nu este unul oarecare, eu am vrut doar sa ma asigur de cateva detalii. In schimb, cel putin deocamdata, tu mai ai de muncit pentru a iesi din anonimat, pentru asta ai nevoie de orice farama de ajutor, pe al meu l-ai primit deja. Ale vietii valuri,
Bobadil.

Barbat maritat.. hai ca asta mi-a iesit buna de tot :-)))

Nu ca vreau sa am ultimul cuvant aici Lory am pus acest generic \"punct\". Daca tu crezi ca eu as putea intra in categoria celor care nu au altceva mai bun de facut in viata asta decat sa se lege de viata altora, gresesti. Eu nu sunt o clona, nu am o clona, nu vorbesc in numele nimanui decat al meu si sunt un om care pot arata lumii cine sunt si asta nu din spatele unui ecran sau a unei perdele de cuvinte, fie ele si metafore. La un moment dat, acum mai bine de un an, o persoana de sex feminin (normal nu dau nume) pe care s-a intamplat sa o cunosc la o lansare de carte impreuna cu barbatul ei (un cuplu tanar si ferice, ambii agonici ca sa zic) asa m-a contactat pe ym disperata ca a pararsit-o barbatul pentru tine, lasand-o intr-o stare deloc simpla, copii, necazuri, etc cam ca in Lucille a lui Kenny Rogers. Ma rog, povestea avea detalii si suna cam a la Mircea Badea. Destul de penibil m-am simtit atunci, mai ales ca tu mi-ai parut mereu o persoana destul de virtuoasa, ca sa zic asa. Cam asta e, poate nu-i mare lucru, dar mie mi s-a parut teribil de ciudat ca tu sa te poti incurca cu un barbat maritat si cu copii pe deasupra.
Bobadil.

Nu asta am vrut sa spun Lory. Am zis ca \"daca\" faci o lansare \"si\" in Bucuresti, voi veni cu placere. Despre restul, stii tu mai bine ce vreau sa spun. Daca e asa sau nu, n-are importanta, de aceea ti-am spus ca judecatorul faptelor noastre nu e printre noi. Eu oricum la vremea respectiva m-am socat destul sa primesc prin inbox informatiile respective cu date concrete referitoare la persoana ta si la faptele tale incat sa mai pot citi poemele tale cu maxima obiectivitate la vremea aceea, te rog sa ma scuzi pentru ca am o fiica aproape de varsta ta si imi doresc pentru ea, ca si pentru tine, doar binele in lumea asta nebuna. In rest, astept de la tine si poeme mai putin sforaitoare. Nu scrii rau, ai timp, totul e sa aiba si timpul rabdare cu tine, stii tu cum se zice.
Bobadil.

Alice, poemul asta mi se pare sincer sau nu mai vad eu bine? OK, poza e mai buna acum, a disparut celulita din jurul buricului si a aparut si masculul din hustler. Urmatorul capitol de perfectat ar fi subtitlurile, care arata o personalitate usor schizoida, ceea ce sunt convins ca e fals in cazul tau, intreaba-l pe Carlea. De aceea poate ar fi bine sa incerci urmatoarele texte fara subtitluri (stiu ca e greu, mai ales ca tu le ai - subtitlurile adica - si in engleza, si in franceza, pe toate gusturile adica), chiar si fara titluri, de ce nu? Sa scrii cu \"***\" ca Tosa, ce zici?
Bobadil.

Oana, e bine ca tu insisti sa scrii in forma clasica, desi asta e foarte greu pentru ca aici s-a scris mult, mult de tot. Mai apare apoi si riscul de a gresi daca nu stapanesti bine limba romana si este evident ca din pacate tu nu o stapanesti suficient pentru o astfel de incursiune. Citeste-o pe Loredana Groza (pardon Cristea) si vezi ca ea scrie ceva, misca pe acolo, chiar daca nu face si ea decat sa batatoreasca un pamant deja uscat de pasii grei ai unui Adrian Paunescu, dar, ma rog...
In cazul tau, hai sa luam
\"porniri ce m-au purtat pe-a vieții valuri\" - acest vers contine o mare greseala gramaticala \"pe-ale vietii valuri\" ar fi fi trebuit, dar strica ritmul, ce te faci?
Te mai citesc, dar te rog nu-mi pune prea mult rabdarea la incercare, fie-ti mila
Bobadil.

Lory, daca faci vreo lansare ceva si prin Bucuresti, voi veni cu placere. Tu esti o figura, fara nicio indoiala. Cat despre restul lucrurilor (care tin de existenta noastra cotidiana adica) dupa cum stii si tu prea bine (iar eu am mai spus-o) judecatorul faptelor noastre nu e printre noi. Sper sa fii si tu ca vaca de pe coperta, romanca nu marca inregistrata ci sa nu ravnesti la boul alteia
Bobadil.

Doamne, Nanule ce de grozavii se petrec in Scrioastea aia sau cum Doamne iarta-ma s-or fi numind Futaceii aia de pe langa Rosiori!... Brrr... Buna de dat la stirile de la ora cinci, ce sa mai zic? Iar \"culoarea\" literara cum ii zici tu, nu-i lipseste, subliniez mai ales pasajul cu urinatul lung pe cires
\"Se sculă agale, ieși în bătătură și după ce urină lung pe cireșul din spatele casei, își chemă nevasta:
- Lucico, vino, fă și toarnă-mi niște apă.\"
Acest pasaj nu numai ca ne spune cum ca \"batatura\" lui Fane Carutasul era atat de mare incat se intindea pana in spatele casei (sau batatura era de fapt o viziune in oglinda) dar induce in constinta cititorului si substanta reala a relatiei dintre Fane si Lucica, nevasta-sa, chemata sa-i \"toarne niste apa\", autorul nespecificand \"unde\" sa-i toarne Lucica respectiva apa, putem sa ne imaginam orice, inculsiv motivul pentru care Lucica era atat de mashtera in ale dragalelilor. Si cum azi sunt intr-o dispozitie asa, mai glumeata, secventa imi aminteste iarasi de un banc, la Bula la scoala invatatoarea le cere sa denumeasca lucruri comestibile si copiii incep: painea, marul, carnea, etc... numai Bula zice: LAMPA. Pai cum asa, Bula? intreaba invatatoarea. Pai, zice Bula, l-am auzit eu aseara pe tata zicandu-i mamei: femeie, hai stinge mai repede lampa si ia-o in gura!
Bobadil.
P.S.
Oarecum in acelasi context, cica se trezeste Nanu in miezul noptii simtind o nevoie acuta de a urina. Se foieste, nu vrea sa-si strice somnul, spera ca o sa-i treaca... pana la urma nu reuseste, asa ca se scoala, se duce la veceu si in timp ce se usureaza, se uita la vasilica si-i spune cu amaraciune: vezi ma, io ma scol cand vrei tu!

Eu n-am inteles care-i poanta (din subtitlu). La fel n-am inteles vocativul \"o, mări\" si nici substantivul (probabil) \"bâjba\". In rest, un poem subtirel peste o imagine ușurică. Se potrivesc însă de minune.
Bobadil.
P.S. Cred ca pana la urma diaspora o sa inventeze alta limba romaneasca si daca ar fi sa fie doar sa nu mai trebuiasca s-o uite pe cea de la care au pornit initial, no ofense pls, Hanna dar cam asta e...

Textul mi se pare de un umor interesant, negru desigur. Parca imi aminteste de Baiesu si de seria sa de proverbe (cine fura azi un ou maine va fura un bou, etc, iti mai amintesti Nanule? - deci nu sufera de prea multa originalitate dar ce mai e original in ziua de astazi). In aceasta ordine de idei, textul ar fi un fel de \"bate saua sa priceapa iapa\" reloaded. Cam sinistru, insa, as fi preferat altceva, mai subtil. Stii bancul cu negrul ala din tribul de indieni caruia i se naste un copil alb? Daca nu, da bip.
Bobadil.

E de la stuffstock, huh? Ca de vreo trei zile nu-mi raspunde mat la telefon, ma suna si maica-sa disperata, ce se petrece acolo? Papa la shony?
Bobadil.
P.S. Despre text, numai de bine.

Pe undeva, cam pe la mijlocul poemului cred, ar trebui \"rupt\" ritmul. Poemul e bun (ce sa-i faci, Ioana, sursa de inspiratie tot aia e, la fel ca izvorul mama ma-sii de treaba!) dar pe la mijloc m-a pierdut. Am reluat si tot m-am pierdut. Cred ca ceva undeva nu e la locul sau, e doar parerea mea.
Bobadil.

OK, sa revenim deci la poem acum ca am lamurit problema \"pretuirii\" si mai ales diferenta necesara intre actiunea propriu-zisa si obectul acesteia, delimitare pe care tu ai reusit sa o faci oarecum cartezian, adica pe intelesul tuturor, deci si al meu :-)
Reactia mea hai sa o numesc aici si doar pentru scopul precis al acestui comentariu \"ecleziastica\" la acest poem isi are radacinile intr-un fapt pe cat de simplu, pe atat de amplu daca ar fi sa ma refer doar la emotie ca prim ingredient al oricarei perceptii mai profunde. Poemul declama, iar asta mie imi place, intotdeauna mi-am imaginat poetul ca pe un orator, care isi striga versul, il declama. Si spun asta desi Bacovia nu a facut niciodata asta... dar exceptiile exista intotdeauna, poate tocmai (cum se spune) pentru a intari regula.
Nu vreau sa spun ca fiecare dintre noi nu putem avea acele colturi ale noastre mai mult sau mai putin umbroase (a fost o vreme cand ma apucasem si eu sa scriu despre masonerie dar am renuntat, nu mi-a placut tenta aceea insinuanta pe care o capatasera versurile), peste care simtim nevoia sa \"aruncam\" din lumina cuvantului, ca intr-o eliberare, eu i-as spune mai degraba un \"katharsis\". Dar nu vreau sa ma incurc, citind un poem, in semnificatii... vreau sa mi se ofere sansa care sa-mi trezeasca dorinta de a le cauta, nu de a-mi fi \"impuse\", ci de a-mi fi doar aratat drumul. Cum spunea Exupery, \"nu iti voi arata niciodata privelistea din varful muntelui\". Scot steaua, pentru tot restul poemului mai putin titlul si incriptarile din partea mediana.
Te mai astept cu drag si la o alta discutie. Sau cu pretuire, daca tii cu tot dinadinsul :-)
Bobadil.

Uite aici genul acela de poem pe care l-am intalnit de foarte multe ori si care ma trimite sa-mi fac temele! Doamne, cat urasc sa-mi fac temele acum, la batranete... nu pot sa spun cat de mult! \"to ontos on\"... ce-o mai fi asta? E in greaca? Pesemne... dar cine poate spune cu certitudine? \"Einai\" - la fel... ce-o fi? Vreo societate secreta de reciclare a extremelor, vreun mare sef de trib? Sau cabbale si alte alea? Vasile, pacat de poem, ca e simtit (desi scris probabil in graba si necorectat, vezi \"izvr de alcool\") si mai e si recomandat pe deasupra. Eu as zice sa imparti textele in doua categorii: alea pentru si alea pentru. Nu uita ca noi pe aici pe agonia suntem asa, mai prostutzi, nu stim cum sta treaba cu chestiile astea grele. Cu pretuire cum zici tu desi nici asta nu prea inteleg cum vine asa netam-nesam intotdeauna,
Bobadil.
P.S.
Orice ai zice, poezia e poezie nu extemporal. Eu imi iau patrarul si plec acasa. E vineri si in mod normal ar trebui sa urmeze un weekend.

...se face ca Ioana are toane, ca orice muiere (si tigru pe deasupra) si cand are toane topaie pe picioarele dindarat si sa te fereasca Dumnezeu! Nu pot sa spun ca am sifonat prea mult la raspunsul Domniei Tale, care ma asteptam sa fie muuult mai \"pe faza\" decat atat. Repet, pacat de scenariul ala, si nu trebuie neaparat sa imi mai raspunzi, daca nu te simti in forma maxima. Mai bine scrie si mai vedem noi, ok?
Bobadil.

Alice, habar n-am, dar eu te-am mai comentat pe undeva? Ca am asa, o impresie (cam ca-n bancul respectiv, nu stiu daca-l stii, cu Ion si ca Maria in care Maria avea asa, o impresie de care nu stia cum sa scape :-) ca da. Tu nu scrii rau, ai un fel de logoree poetica din care, cu rabdare si nu putina minutiozitate ai putea scoate asa, cam un poem la 10-15 texte, compilate, scuturate de balast si apoi taiate la intamplare 4-5 versuri din rezultat. Eu zic ca, daca o tii in ritmul asta (si ai si putin noroc sa iti mai scrie si altcineva comentarii decat tot cei care te comenteaza deocamdata, stii tu cine, nu?) s-ar putea peste doua-trei saptamani sa vina toamna de-a binelea si cada primele frunze ingalbenite ca sa vedem si noi ceva mai jos de buric. Still yourself, of course. Apropo, e al tau? Daca da, mai merita lucrat putin. Textul, desigur,
Bobadil.

... desi eu raman la capitanul mavromat. Nu neg pregnanta, sa-i spun asa, literara a acestui Panait Istrati, dar ar mai fi prea multe lucruri de spus despre aceasta controvesata personalitate ca eu sa pot subscrie aici cu un \"+\" sub acest poem care face o atat de directa referire la opera lui Istrati. De fapt, Dana, tu ce ai vrut sa spui? Ca eu, unul, n-am priceput. Ori ai vrut sa deschizi o polemica (iar asta ar fi chiar inutila, au curs rauri de cerneala pe aceasta tema), ori ai vrut sa faci un \"alter-ego\" poetic. A doua varianta nu ti-a reusit, in opinia mea. Mie mi-a placut poemul fara insertiile respective. Manierist (mi s-a spus si mie si asa e) dar bun. Nu inteleg ce ai vrut aici. Sa ne trimiti in lumea acestui asa-zis nefericit Istrati? Mai bine efortai o personala pe tema asta, parerea mea. Si daca il luai si pe Zabet de co-autor, iesea ceva, crede-ma ca nu vorbesc prostii.
Bobadil.

Un poem care mie imi sugereaza un vis, de fapt o \"reprezentare\" a unui vis, si eu am visat azi dimineata un copil care era mic mic de tot dar imi vorbea la o nunta :-)
Nu prea sunt eu adeptul poemelor centrate, aliniate, ma rog, desenate oricum ca sa sugereze mai mult decat cuvintele o pot face (mereu ma gandesc ca intr-o traducere si-ar pierde forma grafica), la fel cum sunt foarte exigent cu \"vizualele\" (e drept, la acest capitol n-am prea avut ce reprosa autoarei :-). Imaginea cu portocalii mi se pare cea mai intensa. Eu insa la acest capitol, astept pana la iarna, prin decembrie... nu mai e mult.
Bobadil.
P.S. Ah, era sa uit ce era mai important! Mi-a placut \"sa imi port primul nod\"

Acum stiu si de aceea spun ca sunt (cum altfel as putea fi?) subiectiv in apreciere (ca si intr-o multime de alte lucruri, mai putin in cele pe care nu le cunosc, in care sunt obiectiv 100%). LMV (la magarul vesel cum i se spunea pe vremea mea, cred ca si azi isi pastreaza aceasta porecla) este liceul la care a intrat si fiica-mea anul acesta si ma gandesc cat de mult detesta ea orele de franceza si vad ca ele lasa urme adanci si atunci ma sperii si tot atunci simturile mele se exacerbeaza si incep sa percep ceea ce sta la panda acolo, in cealalta realitate. Este o realitate unde Ioana nu doar vede monstri (pentru ca pe astia ii vedem si noi aici, la noi acasa) ci ii \"imagineaza\", iar asta o face remarcabil, de cele mai multe ori. Stiu, multi vor spune (nici eu poate nu fac exceptie) ca Ioana Barac scrie o poezie-scenariu, de aceea este plina de neprevazut, dar ca ea nu se poate debarasa de \"faptul petrecut\" si de \"secventa\". Asta nu e partea cea mai proasta a receptarii de catre ceilalti a scrierii Ioanei. Partea cea mai proasta este ca Ioana Barac, atunci cand simte, simte cu adevarat, iar atunci cand scrie, scrie cu sufletul. Pacat de toate scenariile alea, parerea mea.
Bobadil.