Poezie
mălai
2 min lectură·
Mediu
de câte ori trec pe lângă mihai viteazul
cu 90 sau cu 86
îmi aduc aminte de doamna de franceză din liceu
cum i-a răspuns unui coleg când o rugase doamnă
mâine plec în cantonament vin la craciun
să mă treceți și pe mine m-a rugat dom antrenor sa vă rog
în timp ce vorbea el se ridica pe jumatate
scaunul se ridica și el
zdrang!
se proptea de banca din spate privea
nu în pământ
puțin lateral spre chiurtu
schițând un zâmbet timid în colțul gurii
chiurtu îl ignora rânjea și se uita obraznic la doamna
ea a răspuns abia auzit
xule (nu-i spun numele acum e fotbalist celebru)
vrabia mihai viteazul! afla de la mine fundașule
vrabia mihai viteazul a repetat
parcă și mai încet frunzărind catalogul aiurea…
de câte ori trec pe lângă liceul mihai viteazul
cu 90 sau 86 spre universitate
dacă șed pe un scaun din dreapta imi amintesc
cum o privea chiurtu pe doamna de franceză
fix in ochi iar ea și-i ferea
și văd ca aievea ce imaginasem atunci
o vrabie grasă cu pupilele trase sub pleoapele scurte
cu ghearele în sus țepene tresărind în somn
intr-un ocean de mălai strălucitor
în soarele unei dimineți de toamnă
0165738
0