Despina se pierde prin nisipul scurs
Din crancena clepsidra ce ne numara destinul.
Iluzie, nefiinta, iluzie
Si flacara ce arde doar in amintirea proaspata
A unor vremuri ce s-au stins.
Ii intra
Cerul plumburiu se ineaca-n propriile ganduri,
Furtuna geme ca un prunc
A carui mama l-a lasat flamand
Departe, in pustiu al nimanui.
Valul de maine se saruta-n orizontul descompus
Cu cel de
Pe-un coridor ce-acum o clipa parc-a fost aprins
Cu lumanari de ceara veche, suflate-n soapte straine,
M-ascund in fumul de tigara,
Fugind de cantecul care-mi rasuna-n minte de o ora.
Peretii
Ma-ntuneca lumina efemera,
Iar palcuri de copaci uscati ma cheama
Sa fiu ce tu imi interzici,
Sa simt ce tu mi-arati ca nu mai trebuie sa simt.
Ma-nchin in casa austera
In care gandul tau se
Petalele de mart tarziu
Se plang de roua care-ti inveleste trupul proaspat
Abia ce evadeaza-n nou,
Trezind ceva din somnolenta clipei
Ce-a trecut acum o clipa.
Primavaratic vant se-apropie de
Suflet gol fara de chei,
Imi vine-n minte amintirea clipei
Cand vei veni...
Te vad cu ochi de Doamna-n rosu
Zambind printre petalele de roza
Amara si pustie
Si suflul verilor de seara
Ca briza
Erau si Ei, dar nu-i primeam in gand;
Era si Ea, dar n-o simteam prin noi.
Acum esti tu,
In ploaie de silabe,
Fugind de mine cu obraji mereu de sticla
Si parul plin de raze ;
Cu buzele lipite
Ai gandul coplesit
De scrum salbatic, fluorescent,
Cand speri sa fi-ncetat din a simti ceva ce altii nu mai simt demult,
Iar iubirea ta e muta
Caci vorbele s-au vestejit in timp.
Ciudata
De parc-as fi un ghem de ata…
Ma desiri din prea putin in mult,
Din mine in noi.
Ma zgarai, rupi din mine si ma-mprastii,
De parca nu ar fi de-ajuns doar sa privesti.
Ma infasor in jurul
Iti simt rasuflarea ca pana de corb
Pe umerii mei dezgoliti
Si-as vrea sa ma-ntorc, din priviri sa te sorb,
Dar fiorii in mine-s sticliti.
Sa-mi saruti sarutarea e tot ce-mi doresc,
Corpul meu
Ati omorat un fir de iarba,
V-am acceptat Sarutul.
Va cad in platfusul mintii,
Rasucita ca scheletul unei flori in ochiul mijlociu.
Ma inveleste crusta glaciara in ritm de cant al genelor
Curata, vesnica…
O picatura de nadejde intr-un ocean de lacrimi.
Imi curge geana-n ochi,
Imi curge ochiul pe obraz,
Sub mine creste iar o balta verde de tristete.
Cum ani si ani au curs de cand
Rebelii, atinsi de nepasarea rolului ce va urma,
Fiecare in parte si toti in cor:
Acum sunt bun, acum am uitat sa visez...
Acum sunt copil, acum sunt tiran...
Joc rolul, sunt aplaudat...
Va
AA