Poezie
Un soare
1 min lectură·
Mediu
Ma-ntuneca lumina efemera,
Iar palcuri de copaci uscati ma cheama
Sa fiu ce tu imi interzici,
Sa simt ce tu mi-arati ca nu mai trebuie sa simt.
Ma-nchin in casa austera
In care gandul tau se chinuie sa reinvie
Ceva ce-a fost sau ce ar fi putut sa fie.
Nu-mi trebuie nimic din binecuvantarea razei tale,
Iti pun oglinda-n fata,
Caci eu n-am vreme sa orbesc.
Te-as vinde demonilor ca sa-i luminezi,
Ti-as presara in suflet flori si nemurire,
Dar ai muri de plictiseala unei vieti cu tine
Si cu praful tau prea sclipitor,
Te-ai pierde intr-o gaura de prea mult zambet
Si-ai alerga nebun in cautarea unui nou apus.
014.213
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Andries Cristina Alexandra. “Un soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andries-cristina-alexandra/poezie/140888/un-soareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NU ai voie sa postezi mai mult de 5 texte pe zi pentru a nu ocupa abuziv spatiul de pe prima pagina.
multumesc