Poezie
Bun ramas
1 min lectură·
Mediu
Suflet gol fara de chei,
Imi vine-n minte amintirea clipei
Cand vei veni...
Te vad cu ochi de Doamna-n rosu
Zambind printre petalele de roza
Amara si pustie
Si suflul verilor de seara
Ca briza sangele-mi ingheata.
Sunt frate cu luna,
Ma simt fugind prin tine,
Dar norii imi apasa neintelegerea
De totul ce ma zgaraie in fiinta.
Ma tai in iarba deasa ca in foaia de hartie
Pe care-o umplu iar cu vorbe fara de-nteles...
Doi ochi caprui pe aripi verzi de nepasare
Si lipsa de a fi....
Ma strig pe mine si-ti zic numele de mii de ori
Chemand sarutul aspru al tinelui
Cu marea-n valuri gri.
Astept apusul ca eliberare de lumina
Ce m-a stins.
Ma cert cu albi fiori de nemurire
Si simt nisip vibrand prin pleoape...
Si simt ca marea doare...
Imi pierd cuvintele,
Caci toate vin spre tine ca firele de ploaie.
002.395
0