Poezie
Iubire muta
1 min lectură·
Mediu
Ai gandul coplesit
De scrum salbatic, fluorescent,
Cand speri sa fi-ncetat din a simti ceva ce altii nu mai simt demult,
Iar iubirea ta e muta
Caci vorbele s-au vestejit in timp.
Ciudata Doamna-n rosu a uitat sa bata
La geam de mozaic,
Facandu-te sa crezi ca nimeni nu-ti va mai ceda Trairea.
034.446
0
Cine nu simte nu trăiește... Cred că tocmai simțirea ne dă iluzia vieții... Când sperăm să uităm ceea ce alții nu pot sau nu mai pot simți credem că ne dobândim liniștea... dar, de fapt ne dezumanizăm... Ce poate fi omul dacă nu mai simte? Iubirea, ca orice sentiment profund, trebuie să fie mută pentru că literele, cuvintele, nu pot cuprinde deplinul înțeles și puterea sentimentelui. El se naște nu pentru a fi rostit ci împărtășit prin gesturi și priviri. Dacă Doamna în roșu ar fi bătut la fereastră se împlinea trăirea. Ce rost mai au cuvintele? Ce valore? Ci fapta că și-a amintit să bată...
Sentimentul care îmi revine pregnant citind poezia e sentimentul apusului... că fără trăire, că fără cei pe care-i dorim să-și amintească de noi, odată uitați... apunem....