Andries Cristina Alexandra

Iubirea muta este absolutul dupa care alergam cu totii. Ca orice absolut, el nu poate fi atins... Se stie insa ca drumul parcurs spre acest \"glob de lumina\" este mai palpitant decat insasi orbirea care te-ar putea prinde in brate odata cu aflarea Telului. Se poate observa destul de clar ca am incercat concentrarea esentei in ultimele trei versuri, ca o lamurire a confuziei creeate in prima parte a scrierii. Ispita gandului rau este puternica, dand iluzia unei renasteri, insa afundandu-ne mai mult intr-o \"miscare browniana\" a gandurilor. \"Cine nu simte, nu traieste...\", simtire concentrata intr-o singura idee: \"Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem.\"