andrei lazăr

Nu stiu sa iubesc Pentru ca mereu gresesc, Sunt si gelos si insistent, Asa pe fete eu le pierd! Nu vreau sa sufar, nici sa suferi, Dar eu pun suflet fara rost – Abia abia ca te cunosc – Si

să treacă timpul pas cu pas și lumea să schițeze gesturi mai frumoase, să spunem zi de zi că vrem - o viață plină de iubire! 14.01.2005

Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo… poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de andrei lazăr [andrei comaneșteanul ] 2008-02-02 | |

raze de soare, clipe nebune cu tine, suflet pereche, chip prea frumos pentru mine – totul e bine când suntem împreună… și se destramă clipa fericirii la despărțire! eu te priveam c-o vină

Oricâte nopți vor trece făra tine Voi plânge căci nu-mi va fi bine, Și-am să adorm plângând, și-apoi zâmbind, C-o viață mi-a rămas să te visez, iubind. Că te iubesc tu poți citi în ochii

Zâmbete, prăjituri,muzică și veselie… Lipsesc…totul e-o mare de tăcere, Câteva chipuri drăguțe, șoapte de bucurie… Eu… retras într-un colț, glonț de supărare. O seară tăcută, distanțare de

nu iti lasa privirea sa te-omoare, cand nici departe n-ai ajuns ci lasa dragostea ca sa rasara de-oriunde, chiar si de-acolo unde a apus

Sufletul meu m-a ghidat în aflarea adevărului, Era precum cenușa pură ce trebuie aruncată în ocean, Precum un soare ce nu-l poate atinge oricine – Sufletul meu ți-era dedicat doar ție! Gândeam

Când lacrimi curg și ochii altă plăcere nu cunosc, Când inima-ți palpită de dragul unei singure ființe, Abia atunci iți poți da seama că iubești cu-adevărat, Abia atunci poți spune că ai iubit

Ești înger parcă-n brațele iubirii Când sufletu-ți la pieptu-mi se găsește, Ești lacrimă a dragostei titane, O picătură de bucurie în mireasma serii! Eu te iubesc asemeni ție, știi prea

o lună și-o stea mi-ar fi zâmbit de-ai fi fost cu mine, un licurici m-ar fi-ntrebat mereu de tine, și totuși eu rămân al nopții rugă, stăpânul singurătății și totuși slugă!!! știi - aseară

Ajuns prea devreme am stat așteptându-te pe tine în marginea șoselei – Până și mașinile vorbeau despre durerea sufletului meu, Timpul trist mă privea și nu-nțelegea de ce e așa dragostea - Iar

În glas și dorul sună cam ciudat – Eu sunt doar om – tu îngerul iubirii devotat, Suntem o stea formată din dragoste, O dragoste ce zi de zi tot crește!!! Câmpia mișună de dorul nostru Și

Privesc spre ocean si plang doar dupa tine, Doi ochi - tot ce am si gandul cu tine, Iubire ce pierd si sufletul din mine – Noi doi cand paseam prin parc – a fost atat de bine! Sclipeam cand

Că te-am iubit - o știi prea bine, Și că iubesc o știu și norii de pe cer, Iar luna-i sfântul astru ce cunoaște taina din iubire, Și sfântul soare - dragostea, și tot ce sper! A.