Andrei Horia Gheorghiu

Ne scurtcircuitam aleator cu falange mai lungi decât stropii lipiți oblic                de cealaltă parte a lumii; îți era teamă                de adâncimea peisajelor,                de

Într-o baie de ulei, o natură se zbate între viață și moarte după toate regulile artei abstracte de ocolire a subiectului în sens invers acelor înfipte la întâmplare în domnul respectabil,

M-ai învățat să nu te mai privesc în ochi când trec aparent indecent de nepăsător pe lângă tine. M-ai învățat să-ntorc apoi privirea toată să văd dacă și tu, măcar o dată, te

împăturesc sunete pe pânza virgină a șevaletului vremea trecută așteaptă să fiu gata și sunt gata simt o durere surdă a.m. burta plină de urlete a.m. gătit dureri decojite cu palmele

anumite tăceri sunt mai grele decât aerul se aștern implacabil peste gânduri îți străbat oasele, îți sparg timpanele anumite tăceri sunt mai rotunde decât pământul le duci sus, până aproape de „te

începutul nu contează spuneam pe vremea când tot ce ne doream era un sfârșit autentic hrăneam incertitudinile cu spaime le priveam crescând pe la colțuri un fel de ruletă rusească deși

(poem scris cu și pentru jumătatea superioară a lui Matei Ghigiu... ...net superioară) am să-mi strâng de prin casă toate adevărurile cu care n-am mai mințit pe nimeni de ceva vreme am să umplu

M-am săturat de ploi acide, m-am săturat de muncitori plătiți în dolari și păcăliți de bișnițari în fata căminelor de schimbare cu afișe sordide. Vroiam să schimb ceva dar am uitat ce

pe atunci totul părea atât de simplu trasam cercuri în jurul lumii în așteptarea primului copil urma să-i spunem adam sau eva sorbeam înghițeam cuvinte aveam obiceiul ciudat de a descrie

Ce bine că seara adormi la pieptul meu îți pot privi în voie visele jucând sub pleoape jocul lor răzleț, oftându-ți buzele în zâmbet galeș. Ce bine că în fiecare dimineață te trezești cu fața

Dimineață. De fapt, prânz, pentru că abia dimineață m-am culcat. Radioul cu ceas (de-ăla rusesc, comunist) urlă ultimele știri despre situația numărării voturilor, un pic prea tare, chiar și pentru

M-am trezit cu un sărut în dimineața aceea, prima, pe de o parte, dar altfel decât toate celelalte, uitate, pe de alta. L-am pus deoparte, pentru mai târziu. Nu știam prea bine ce să fac în legătură

mă împrietenisem cu un pitic transparent (cred că era de cristal dar nu mă prea pricep) era vesel, atent și nu avea mamă îl suspectam de lipsă de sentimente îi spuneam tu nu ai sentimente dacă nu

nu e târziu să-ți spun că-mi este bine în pustiu cu toate că privesc cu teamă la satele lăsate în spate, ruinate nu e încă târziu să inventez un instrument optic prin care să văd lumea

[Personajul stă singur în centrul unei scene goale, prea goale, în fața unei săli tot goale, dar numai pe jumătate.] Da. Eu. Eu sunt drept în mijloc. Nu știu cum, dar voi o să mă întrebați oricum.

am întins copilărește mâna am râs un soare am plâns o ploaie am strâns mustind a viață pumnul profilul său muntos încremenit am ascultat apoi în palmă strânsă ghioc înțelepciunea

se întâmplaseră mai multe lucruri decât încap în mod normal într-un apartament obișnuit zațul prinsese contur pe buzele ceștilor îngălbenite prin metoda sărutului mecanic sorbeam mai

Privesc un vis cum se destramă pixel cu pixel în fața mea... Am primit poza ta.