Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@andrei-horia-gheorghiuAG
Andrei Horia Gheorghiu
@andrei-horia-gheorghiu
Poezie

despre inutilitatea rătăcirilor

1 min lectură·
Mediu
se întâmplaseră mai multe lucruri
decât încap în mod normal într-un apartament
obișnuit
zațul prinsese contur
pe buzele ceștilor
îngălbenite prin metoda sărutului
mecanic
sorbeam mai departe
degete se odihneau pe profilul molcom al
morilor de vânt sau al
norilor de ploaie,
pe atunci cele două nu difereau atât de mult
era toamnă, oricum
și uneori
tăceam complice
păsări călătoare cădeau fără zgomot
se așezau la casele lor
noi fluieram a pagubă
iar hoții de cuvinte vindeau speranță la suprapreț
nimeni
dar absolut nimeni
nu avea nevoie de așa ceva
085027
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Horia Gheorghiu. “despre inutilitatea rătăcirilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-horia-gheorghiu/poezie/50839/despre-inutilitatea-ratacirilor

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@jhyt8rkji78okliuJ
jhyt8rkji78okliu✓
ideea din primele versuri este absolut fascinanta, tu stii ca-mi plac expresii de genul asta.

nu-mi pot imagina decat ca elementele din decor, cum ar fi morile, norii, pasarile, etc, sunt personajele unei carti, in care probabil ca va regasiti si voi intimp ce o priviti/cititi. nu inteleg de ce fluieri a paguba, desi cu siguranta ai pierdut ceva, probabil o bucata de suflet. nici cu hotii nu-nteleg ce e, sau cum fac ceea ce fac.

asta-s eu, tai poeziile in felii si ma servesc doar cu ce-mi place. iar pentru primele doua versuri meriti o mica atentie simbolica

mea!
0
@cristina-hasseCH
Cristina Hasse✓
andrei, tu scrii rar, dar o faci bine, banuiesc ca esti foarte pretentios
tot ce pot sa spun ca n-am mai citit de mult o poezie care sa-mi placa asa de mult si-mi pare rau ca alooper mi-a luat-o inainte ;-), dar trebuie sa te pedepsesc si eu cu o stea
0
@cristina-hasseCH
Distincție acordată
Cristina Hasse✓
ups, am uitat exact esentialul ;)))
0
@alina-manoleAM
Distincție acordată
Alina Manole✓
Poemul tău își întinde aripi de la minus la plus infinit, într-un spațiu definit de axe ale tăcerii, intersectate, uneori, de un timp corpuscular. Ascult cum cad păsările, molcom, de parcă aerul - sau poate norii aceia de ploaie - ar susține o densitate aparte a luminii.
Pentru că era toamnă, oricum.

Un poem frumos, translucid.

PS. Cine sunt hoții de cuvinte?
0
@andrei-horia-gheorghiuAG
Andrei Horia Gheorghiu✓
Hoții de cuvinte sunt acei oameni, poate prea rari, în prezența cărora uiți că știi să vorbești.
Sunt acei oameni care te învață să asculți tăcerea.
0
@marilena-mihaiMM
MARILENA MIHAI✓
De multe ori ascult.In jur cad frunze,se grabesc oameni.Aici e zbucium in cateva cuvinte frumoase.Si era toamna...
0
SJ
Sandra Joanta
am sa tac in continuare. vei intelege.
0
KL
Koala L`Impure✓
finalul este foarte foarte bun. mi-am imaginat o atmosfera molcoma, la o cafea, o atmosfera ce valideaza absurdul, cu simturile amortite ce accepta orice mori de vant nori de ploaie mai multe lucruri decat incap normal intr-un apartament ...

\"nimeni
dar absolut nimeni
nu avea nevoie de așa ceva \"
0