Andrei Horia Gheorghiu
Verificat@andrei-horia-gheorghiu
„cu ochii larg deschiși<br> privesc”
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât…
Dar nu comentez decat foarte rar, pentru ca ai prostul obicei sa intrebi pe un tot rastit_ascutit: \"Comentezi?!?\"
Te prinde bine valsul asta intre prozaic si vis, intre sticla cu bere si afectiune.
Si nu e prima oara cand reusesti sa construiesti o atmosfera doar dintr-o simpla insiruire de obiecte, alese aparent la intamplare.
Cel putin tonica poema ta.
Pe textul:
„Zgomot de fond" de Adriana Bochis
Pe de alta, tin sa iti atrag atentia ca, statistic vorbind, mesajul tau nu prea poate fi considerat poetic. Sau, cel putin, imi place sa cred ca epoca in care astfel de measaje erau considerate poezie s-a incheiat.
Am sa te rog sa-ti treci textul de la rubrica \"Poezie\" la \"Personal\" sau \"Ganduri\".
Multumesc.
Pe textul:
„CEL MAI MARE SENTIMENT COMUN" de Ion Corbu
\"Tn soba arde focul.Si arde vâlvatai.
\"
Pe lângă asta, am să te rog să lași spații după semnele de punctuație.
Mulțumesc.
Pe textul:
„Dor" de valeria tamas
Te rog să le corectezi.
Mulțumesc.
Pe textul:
„Vesnica gheata" de Emil
Mulțumesc.
Curiozitate: \"Slash\"-urile au vreo semnificație?
Pe textul:
„mai demult" de Monica Dascal
Jocul de cuvinte, jocul cu litere.
Tot dintr-un astfel de joc mi-am permis nepermis să lărgesc un pic sfera semantică a termenului de a(na)gramare.
Sper ca, de dragul jocului, să îmi iertați această libertate autoasumată.
Cu respect, Andrei.
Pe textul:
„peroratie viciata" de Alexandru Stefan Mihaila
Oricum, dacă te deranjează atât de mult prezența mea pe site, cred că nu e atât de greu să te abții să mai dai \"click\" pe textele mele.
În altă ordine de idei, tot de principiu, tot pe poezie.ro, nu se fac comentarii la comentarii. Asta ți-o spun în calitate de cenzor și te informez (nu te ameninț, cum vei spune) că orice alt comentariu la comentariu pe care îl vei posta (cel puțin la textele mele) va fi refuzat. De mine.
Dacă ai întrebări și/sau reclamații, am să te rog să folosești următoarele adrese de e-mail:
andrei@poezie.ro - eu
webmaster@poezie.ro - Radu.
Și dacă ai să-mi spui că ăsta este un comentariu la comentariu, am să-ți răspund că așa este, dar am preferat această variantă celei în care ți-aș fi refuzat comentariul fără alte explicații.
A doua oară voi considera că îmi pierd timpul inutil și voi apela la varianta b).
Numai bine.
Pentru crissty80: vreau să îți atrag atenția asupra faptului că dreptul nou câștigat de a da steluțe (felicitări!) nu trebuie folosit decât însoțit de o argumentație legată de motivele acordării steluței respective.
Vă mulțumesc.
Pe textul:
„t<sub>e</sub>ama" de Andrei Horia Gheorghiu
Te aș\'teptu de ceva vreme cu un tezt, să îți dau înspre căpșor pentru ci(u)r(u)curile-ți din ciat(\'u-ți să-ți), dar m-ai lăsat mutulică, mătăluță...
Hai ste(a) văz și pe mai demparte...
Că cine-mparte...
Pentru bobor: mai bine anagraMARE decât agraMARE.
Mare om, mare caracter.
Pe textul:
„peroratie viciata" de Alexandru Stefan Mihaila
E de preferat „codului” chat.
Oricum, cred că nu subscriptul e-ului e relevant pentru poezia asta.
Pe textul:
„t<sub>e</sub>" de Andrei Horia Gheorghiu
Că doar nu scriem istorie aici...
[Zâmbesc]
Pe textul:
„Maya" de Andrei Horia Gheorghiu
Și, în măsura în care fiecare înțelege ce vrea din el, e poezie.
Tu mi-ai demonstrat că e poezie, fie ea și fără Dumnezeu poetic...
Pe textul:
„În trecere" de Andrei Horia Gheorghiu
Asta pentru că m-a lovit, m-a luat apoi și m-a târât cu forța pe unde a vrut el.
În fața unor astfel de poeme îmi dau seama cât de puțin pregătit sunt pentru a face critică de poezie.
Dar mai bine afirm sus și tare că sunt incult decât să las un asemenea poem să treacă neobservat.
Pe textul:
„celui care musca (I)" de ruxandra stanescu
Din punctul ăsta de vedere, go-ul se aseamănă cu șahul și nu se aseamănă cu viața.
În viață e ca la table. Dacă îți joci zarul bine, ai mari șamse să câștigi...
Pe textul:
„Ca în go..." de vivi hampu
Forța i se trage din simplitate.
Ce cred că ai surpins aici foarte bine este că față de primăvară nu prea se poate rămâne indiferent...
Astenia de primăvară ori te coboară ori te ridică...
Sau amândouă...
Așa cum spunea un bun prieten de-al meu... „face cu tine ce vrea”...
Pe textul:
„Nepasare" de Amalia David
La ce mă refer?
Am citit poemul tău și mă întreb dacă nu cumva dorința de originalitate nu te împinge un pic înspre banal.
Textul are mai puțină substanță față de cele cu care ne-ai obișnuit, e mai puțin susținut.
Remarc și o mică eroare: \"zigurat\" nu prea are ce căuta acolo, mă refer la semnatică aici. Ziguratul este un tip de construcție antică, uneori templu, alteori mormânt, de formă piramidală și construit în trepte (3, 5 sau 7).
MâiniCu fie cu tine.
Pe textul:
„manichiura frantuzeasca" de elena iancu
Oricâtă nonșalanță disimulată se află în mișcările naturale ale maestrului, fiecare piesă își are rostul ei.
Spre deosebire de viață, go-ul este doar un calcul.
O strategie.
Îmi place forma, nu și conținutul.
E contorsionat, inversat.
Pe textul:
„Ca în go..." de vivi hampu
Și o face la apus, nu în zori.
Un apus care nu are nici cea mai mică legătură cu busola.
Pe textul:
„Atemporalitate ritmică" de Andrei Horia Gheorghiu
Orice moarte înseamnă o naștere.
Poate că m-am grăbit un pic...
Puteam s-o mai rumeg un pic... mai ales că era vorba de materie vegetală...
Dacă îmi mai vin idei.. am s-o schimb într-o zi, două...
Pe textul:
„Atemporalitate" de Andrei Horia Gheorghiu
Rog cenzorul care aprobă textul ăsta după corectare să ascundă comentariul meu...
Pe textul:
„din tramvaiul 44" de Andreea
