Atemporalitate

mie-mi place imaginea:\"tragea umbre reci in piept\".e cam trist tot ce se-ntampla in poezia ta(foarte realista).
imi place(si nu-s subiectiva) ideea pe care o exprimi in versuri, ideea curmarii vietii.calaul, un padurar.

Este ideea ciclului vieții.
Orice moarte înseamnă o naștere.
Poate că m-am grăbit un pic...
Puteam s-o mai rumeg un pic... mai ales că era vorba de materie vegetală...
Dacă îmi mai vin idei.. am s-o schimb într-o zi, două...

daca este continuarea poeziei \"intimitate\"?
suna interesant.....unele \"intimitati\" sint batute de vint, altele sint coapte, altele insa au un trai lung.
padurar....sa ma gindesc...padurarul taie copaci, copacii au frunze....copacii au intimitati sau nasc \"intimitati\"....si noi le alegem, adica ne alegem cu ele.
sau poate era doar un padurar care se plimba prin atmosfera umeda si veche a bucurestiului...noaptea, poate ca inghitea umbrele reci ale consumatorilor de bere din zona sau a intimitatilor lor spulberate, caci altfel de ce ar fi fost acolo.

\"Toporul sau inmugurit\" reda intr-adevar ideea de ciclu al vietii,asta face poezia mai optimista, sunt de acord insa ca poti scoate ceva mai bun din ea, daca mai\" rumegi rumegusul\".
Intimitate mi-a placut mult, ai acolo nascociri dragute.

Ultima strofa.

Frumos, numai ca nu prea pricep unde apare atemporalitatea in poezie..sau de unde o putem deduce. Ciclurile vietii nu tin de atemporalitate, ci tocmai de temporalitate, de miscare...Eu pun semnul de egalitate intre atemporalitate si nefiinta.