din tramvaiul 44

A murit sub rotile tramvaiului...Toti erau ingroziti, batranii chiar oripilati. Ziceam eu: \"asa\'s batranii!stai sa vezi acum ce-or sa zica: tineretul de azi...era cu capul in nori...era beata...o fi fost vreo nebuna care vroia sa se sinucida...\". Nu conteneau in aglomeratia aia sa isi impartaseasca unii altora scenariul de groaza, tabloul macabru la care asistasera. Toata ziua a fost data peste cap...traficul era infernal, lumea era agitata, cate ambulante am vazut azi nu am vazut toata viata, politistii si-au dovedit incapacitatea si inutilitatea inca o data, daca mai era nevoie...Ce zi era astazi? Cumva 13? ...In toata aglomeratia aia, inconjurata de tot felul de specimene, ascultand comentarii legate de razboi, de sangele sub roti sau de casa \"fratelui cel mare\"...i-am vazut ochii! Doar o secunda! In ochii aceia am vazut viata, fericire, pace, liniste, intelegere, adevar, iubire...Ochii aceia de strain, dar totusi atat de cunoscuti, m-au facut sa imi amintesc de tine, de ce ai fost, de ce esti si de ce vei fi pentru totdeauna! Mi-am amintit tot si acum acel Tot nu mai tine de trecut, ci doar de prezentul meu, al tau, al nostru...