Abstract

Cineva imi spunea ca nimic nu este intamplator pe lumea asta si ca totul are un sens, intr-un moment de \"cruda\" sinceritate. Eu nu puteam decat sa ascult si sa dau afirmativ din cap. La un moment dat chiar imi impusesem \"regula\" aceasta, desi nu intelegeam nimic. Cat de ridicol! Azi am inteles ce insemna. Azi chiar pricep de ce se spune ca nimic nu este intamplator! Eu am vazut abia azi, altii au vazut de ieri, dehh. Cinci secunde ( un fel de \"Matrix\") : stop cadru, aminteste-ti, priveste-l, totul se invarte, agonie, ameteala aceea rece, \"nu-mi da drumul, te rog\", revenire. \"Era o naluca\", mi-a zis, si nu i-am mai dat drumul. Intamplare? Am inteles, in final, ce insemna totul. Am primit ce am cerut, semnul! Si am facut pasul decisiv, nu i-am mai dat drumul! Imi pare rau, nu se intelege nimic, dar aveam nevoie de aceasta \"descarcare\", fara nici o suparare! Va multumesc pentru intelegere!