Burtă

burta nu prea e o intamplare...ultima strofa e interesanta tocmai in massura in care e mai greu de descifrat.

burta mea
din intamplare
este mare
cred ca se trage
de la bere
morala:
eu o car!!!

Picasso desena burți. Ședea pe plajă și desena buți. Îi plăcea să deseneze burți.

Imi place sâmburele etic al poemului tău, trecerea prin toate: de la nesimțirea burții care domină o existență, la aceea decent-întreținută-scuzabilă, la aceea recipientă de existență. Pâtecele feminin gestant.

\"Se lasa cu cantec\"? Prea crud acest ultim vers. In rest, eu nu o consider o poezie, ci o pagina rupta dintr-o cartulie cu poezii. O singura poezie din ceea ce ar fi trebuit sa fie un volumas.

Modul in care scrii... Hmm, mi se pare mie sau incerci sa complici un pic sensul versurilor, in mod deliberat?

Chestia asta eu am simtit-o. Si m-am suparat. Dar mai apoi mi-a trecut.

Pe curand!

M-a incantat.
Dar mai ales incantatia din final.

Îmi place să cred că poezia mea nu e întâmplătoare. Nu Lazuli, nu încerc să complic versurile. De fapt, nici nu știu ce e aia să complici versuri. Cum se face? Eu, prin formația mea, am un mic defect care constă în simplificare... Cât despre poezie... încerc să redau în cât mai puține cuvinte cât mai multe din sensuri... Oricum, nu știu cum fac poezie. Și poate nici nu e pozie, vorba ta...
Și nu știu dacă se poate vorbi despre \"prea\" crud în \"se lasă cu cântec\"... E crud, într-adevăr, dar asta e și ideea. Dacă vizualizezi un măr roșu, într-un copac, cum îl vezi? Copt? Ei bine, oricât de rumen ar fi, e crud. Alea coapte sunt deja \"lăsate cu cântec\" pe sub pom...

Recunosc ca am vazut-o postata inca de aseara, dar lipsa poftei de o ciorba de burta ( si un astfel de titlu de la un poet \"verde\"),m-a indepartat putin.Mi se pare ironica si curajoasa. Starea ei de pantec feminina, ascunsa, divina imi place si mie.Ma mai gandesc.

Draga no brublem, iti inteleg apararea.

Poate ca ai dreptate

Ma indoiesc insa ca o sa ma apuc tocmai acum la batranete sa vizualizez mere rosii in copaci.

Iar daca totusi o sa se intample asta, am sa le gust. Daca or fi prea acre, le las in iarba. Daca nu, cu atat mai bine!

Cat despre simplificare, defectul asta e unul care pe mine ma bucura tare. Cu toate acestea, oricum as intoarce lucrurile, versurile tale tot bipolare imi par. Atata paguba...

poate fi mare, mai mare
peste toate,
umflată, revărsată, purtată
burta de peste, uitam ca exista,
limita trista
a viselor noastre

M-a amuzat..si mi-a placut finalul.
Obs: te asemeni la stil cu Marin Sorescu. Am vazut ca-ti place..

E prima dată când mă simt dat pe spate de un compliment...
Eu cum că aș scrie ca Sorescu... 3 să scriu în jurnal...
Dar nu mă las!
O să consider că ai făcut un mișto ami mult sau mai puțin subtil de mine și o să mă fac că nu l-am observat...

Ba chiar n-am facut nici un misto..crezi ce vrei.

Hai să zicem că eu făceam mișto...

ce sa mai zic si eu dupa atatea comentarii?!...s-a zis aproape tot...mi-a placut, m-a amuzat...ultima strofa as fi preferat s-o vad impartita in doua, ca-s doua imagini diferite, fiecare avand farmecul ei specific...cam atat..:)