andrei gratiela

presimțirea unei dimineți tăcerea sfărâmată de strigăt drumul întrebându-te mereu unde duce oboseala și praful puțina bucurie devenită prea multă copacul sub care-ți tragi sufletul un umăr

Te-am dus pe plaja din gând. Lipseau cele trei planete-portocală, dar gesturile aveau aceeași lentoare. Tu erai tu. Mă cruțai de stighereala cuvintelor înțelegând de la bun început totul.

Ne-am întâlnit în noaptea Când orașul cânta amețit risipind șampanie frantuzească și sarmale cu mămăligă. Aerul vibra. Buzele usturau de la atâtea pupături sub vâsc. Imbrăcasem rochii de

Vreau un loc În principiu În abstract În timpul după care tânjesc deși nu l-am trăit În spațiul care-mi lipsește fără să-l fi avut Vreau să fiu fără să fiu Să n-am nimic din ce aș dori cu

IUBIRE. Ma gandesc la tine Si nu pot sa scriu decat IUBIRE Intr-o mie de feluri In toate alfabetele lumii Pe V E R T I C A L A srevnI Oricum Tot IUBIRE iese. Tandra, puternica,

Paharul spart in pumn Insangereaza locul Pe masa asta mica O sa se-ntample totul Aici arunca zaruri Cine iubeste jocul Aici te-mbeti cu apa Cand ti-a murit norocul Femeilor

Lumea trece vartej Pentru mine timpul a inghetat Stau cuminte in cub Si ma strang coastele Ma ineaca plansul Maine nu mai vreau sa ies de aici Nici poimaine

Bărbat Celibatar 30 ani doresc (cu disperare) prietenă Inchipuie-ți ... Sâmbătă seara iesiți în oraș, vara la terasa și iarna la adapost, într-o „bodegutză” ieftină undeva aproape, în cartier să

pentru o secundă sau o saptamană păsările au tăcut nu mai plouă nu mai e dimineață nici noapte nu mai e decât frig. o aripă neagră m-a atins pe creștet și m-a cumințit mi-e frică tac

M-am hotarat sa plec la capatul lumii. Vorbesc serios. Imi iau doi oameni dragi, geamantanele aferente, amintirile si... gata. Bancul cu viermisorul care traia in balega doar pentru ca acolo era

Adormisem îngândurată. Trăiesc în reluare greșeala tuturor oamenilor. Am copacul și piatra și bicicleta. De ce nu mai sunt fericită? Am nu înseamnă bucurie. Am e doar o grijă în plus. M-am

Am sa-mi vorbesc despre singuratate (la urma urmei) Mie, un calator cu ranita in spate Ce isi ia drumul de la capat in fiecare dimineata ajungand mereu in acelasi loc. Drum care pus cap la cap

Intr-o noapte Ingerul m-a strigat pe numele mic Semn ca se invatase cu mine. I-am raspuns fara sa ma mir Stiind cu siguranta ca e acolo. Unde nu pot cuprinde cu mintea. Tricoteaza ce simti !

Armasarul alb Haituit de naluci Vine de nicaieri in galop Coada-i descriind largi cercuri de liniste. Nechezatul lui aspru Trezeste din somn nenascutii Nelinistindu-le mamele. Tropotul de

Sunt un clovn În tot circul ăsta. Pe frunte țin stabilă o minge. Mâinile-mi agită bețe În vârful cărora se rotesc amețitor farfurii de porțelan chinezesc. Încalec vehiculul cu o singură

Se mișcă lumi dragul meu Vrăjitoarele ies din vizuini, Dar păsările zboară lin Semn că furtuna e încă departe. Se deschid ceruri iubitule. Mai e puțin Și geometria sofisticată a spațiului Ne