andrei gratiela

Sunt doar eu. Goală pe sub hainele astea neutre. În metrou, la fel cu oricare(poate mă trădează încă pantofii). Sunt doar eu alunecând ca un pește. Eliberată, năucă, neliniștită. Sunt

Îmbătrânesc și păstrez toate straturile Câteodată mă aud scoțând primul țipăt \"Felicitări doamnă, aveți o fetiță sănătoasă\" Oaaaa Oaaaa Undeva în adânc sunt mereu copilul tânjind după

Dragul meu E lumea răsturnată? Sau stăm noi invers? Cum de ne învârtim în carusel? Doarme paznicul locului sau i-ai dat de-o bere să ne lase naibii în pace să fim puțin tineri și puțin

apa curgându-mi pe spate, ionatanele în septembrie, abdomenul mișcându-se când respiri liniștit, vanilia, zâmbetul tău dimineața, vișinele în ciocolată, mirosul unei carți noi, gutui pe sobă,

Iubito Te iau la plimbare prin iad mi-ai spus Și ți-am întins mâna dreaptă. Iubito Să nu-ți fie frică Te duc unde nimeni nu merge de bunăvoie mi-ai spus Și-am simțit în talpă fierbințeala

Așteaptă-mă. Noaptea Poate fi iad Sau paradisul rămas pe întuneric. Mușcă din mine cu poftă. Desfă-mi carnea de pe coapse Brutal. Pulverizează-mă Și-o să cad ca o ninsoare peste orașul ăsta

Prin pânza rărită Am zărit adevăruri Pe care toți ințelepții M-au lăsat să le descopăr de una singură. Dincolo de cortină Mecanismele funcționează sacadat Roțile se întrepătrund Pistoanele

Miere Curgând pe trupul tău Sau ploaie de vară. Picături prinse cu vârful limbii. Caise Între care te-afuzi Rotunjindu-ți palmele. Catifea .

O mie de frânghii n-ajung Să-ți lege sufletul, O mie de cuvinte N-au nici un sens, O mie de gânduri Pot doar să-mi umple capul. Nimic nu rămâne, Totul scapă printre degete. Eu plec Atunci

Te-am ghemuit în miez parfumat de cantalup Printre sâmburi. Te-am ascuns într-o încâlceală de raze fierbinți Și fire moi de bumbac. Un rege bun, egiptean, Mi-a împrumutat pisica lui neagră Să

Între două lumi Fără aripi Fără rădăcini Aici sau acolo pare la fel. Singură în mulțime Anonimă pentru mine insumi Te port ca pe a doua piele Înlocuind scorojitul meu înveliș. Cu bucurie din

S-a Redeschis poarta ruginită Pe care scrie În cerc, derutant, Recuperare- Recondiționare- Refolosire. O femeie plictisită Achiziționează sticle verzi de-un litru curate și neapărat fără

Iubește-mă ca și cum suntem singuri pe lume Cheamă-mă cu strigăt sălbatic Și inima mea de țigancă o să știe. Cu tălpile goale Prin praf, prin apă, pe pietre ascuțite Voi trece. Prin arsiță,

Suntem o sumă de întâmplări Absurde Þipate sau spuse în gând. N-am curaj. Mă uit doar. Pe un umăr îngerul, pe celălalt nimeni. Am încetat să cred în cuvinte. Pun urechea pe pietre și

Noaptea te strig Împreună cu câinii dingo Urlând în hăul din spatele sternului Vinooooooooooo Ziua Te port Ca pe rochia mea preferată Și mă simt cea mai frumoasă femeie din lume.